AMBIENTUM BIOETHICA BIOLOGIA CHEMIA DIGITALIA DRAMATICA EDUCATIO ARTIS GYMNAST. ENGINEERING EPHEMERIDES EUROPAEA GEOGRAPHIA GEOLOGIA HISTORIA HISTORIA ARTIUM INFORMATICA IURISPRUDENTIA MATHEMATICA MUSICA NEGOTIA OECONOMICA PHILOLOGIA PHILOSOPHIA PHYSICA POLITICA PSYCHOLOGIA-PAEDAGOGIA SOCIOLOGIA THEOLOGIA CATHOLICA THEOLOGIA CATHOLICA LATIN THEOLOGIA GR.-CATH. VARAD THEOLOGIA ORTHODOXA THEOLOGIA REF. TRANSYLVAN
|
|||||||
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|||||||
STUDIA THEOLOGIA ORTHODOXA - Ediţia nr.1 din 2012 | |||||||
Articol: |
CONCORDATUL DE LA WORMS (1122), O EXPRESIE A RELAŢIEI BISERICĂ-STAT ÎN EVUL MEDIU / THE CONCORDAT OF WORMS (1122), AS AN EXPRESSION OF CHURCH-STATE RELATION IN THE MIDDLE-AGES. Autori: . |
||||||
Rezumat: Relaţiile dintre putera temporală şi cea spirituală, în perioada imediat următoare reformei gregoriene, au fost extrem de tensionate datorită dorinţei papalităţii de a elibera instituţiile Bisericii de sub dominaţia laică, de a-şi afirma independenţa puterii spirituale şi deplinătatea puterii pontificale asupra celei temporale. Din acestă cauză s-a ajuns la binecunoscuta ceartă pentru investitură în care s-au înfruntat, pentru început, papa Grigorie al VII-lea şi împăratul Germaniei, Henric al IV – lea. Ulterior, datorită intransigenţei papilor în ceea ce priveşte investitura laică, s-a ajuns la discuţii aprinse între suveranii occidentali şi papalitate, discuţii care au dus la ruptura relaţiilor dintre papă şi suverani.
Cel care a reuşit să soluţioneze divergenţele dintre puterea temporală şi cea spirituală a fost episcopul Yves de Chartres, prin teoria celor două acte de investitură, investitura laică, pe baza căreia se acorda feuda şi investitura spirituală care acorda prerogativele religioase. Altfel spus, potrivit acestei teorii regele putea investi pe episcopul ales de cler şi de popor cu condiţia ca el să nu aibă intenţia de a-i conferi şi prerogativele spirituale, investitura sa neavând nici o forţă sacramentală.
Ca urmare a teoriei amintite anterior se încheie acorduri cu regele Franţei, cu regele Angliei şi în cele din urmă Concordatul de la Worms din 1122 sau „tranzaţia calixtină”, care pune capat luptei pentru investitură. Încheiat între papa Calixt al II-lea şi împăratul Germaniei Henric al V-lea, actul de la Worms a fost o convenţie bilaterală a două puteri egale, având caracterul juridic de contract pacificator. Prin el se punea capăt unor lupte de concepţii şi chiar militare, iar hotărârile lui au devenit obligatorii pentru toate statele apusene până la 1303. Cuvinte cheie: Concordatul de la Worms, lupta pentru investitură, Biserică și Stat în Evul Mediu |
|||||||