| |
The STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI issue article summary
The summary of the selected article appears at the bottom of the page. In order to get back to the contents of the issue this article belongs to you have to access the link from the title. In order to see all the articles of the archive which have as author/co-author one of the authors mentioned below, you have to access the link from the author's name. |
|
| |
Abstract: De resurrectione mortuorum: Mc. 12, 18-27. Partea a II-a:
Interpretarea textului. Obiectivul central al studiului nostru explicativ, în acord
cu structura formulată în cercetarea preliminară, este acela al unei lecturi
interpretative şi analitice a textului pentru a evidenţia sensul şi mesajul transmis de
Mc. 12, 18-27. Cu un exemplu de cazuistică, saducheii caută să demonstreze
imposibilitatea învierii, pornind de la ideea că ar duce la situaţii absurde. În
argumentaţia lor, ei prezintă o concepţie despre înviere în care se presupune o
reluare a relaţiilor de apartenenţă după modelul din viaţa pământească.
Isus indică fundamentul credinţei în înviere, în Scriptură şi în puterea lui
Dumnezeu. El compară condiţia înviaţilor cu aceea a îngerilor: nu mai au nevoie de
căsătorie şi descendenţă, pentru că nu vor mai muri. În atotputernicia sa,
Dumnezeu poate crea forme cereşti de viaţă. Autoproclamarea lui Dumnezeu
drept Dumnezeul patriarhilor nu se referă la aceştia ca morţi, căci El este un
Dumnezeu al viilor. Isus orientează privirile către Dumnezeu ca şi fundament al
învierii: din partea lui puterea şi bunăvoinţa, iar din partea oamenilor justa
concepţie despre Dumnezeu şi credinţă în puterea sa.
Cu reproşul final „Voi sunteţi în mare greşeală!”, Isus arată cât de nefondată este
argumentaţia saducheilor şi cât de superficială este concepţia lor despre Dumnezeu.
Afirmaţia lui Isus este atât de determinată şi de incisivă tocmai pentru că abordează
problema cea mai importantă: cine este Dumnezeu? Care este raportul său cu
oamenii? Privitor la concepţia despre Dumnezeu, saducheii şi Isus vorbesc numai
în mod aparent despre acelaşi Dumnezeu. Răspunsul lui Isus este menit să
corecteze toate concepţiile eronate despre înviere, care o descriu cu „imagini din
lume” ori ca o întoarcere la condiţiile de viaţă pământească. În partea finală, textul
nu conţine nici o reacţie a interlocutorilor, lăsând astfel o anumită libertate de
interpretare, evaluare şi reacţie din partea ascultătorilor ori a cititorilor.
Mc. 12, 18-27 constituie un document important ce evidenţiază experienţa şi
siguranţa pe care Isus o avea privitor la Dumnezeu, dând astfel o fundamentală
mărturie pentru premisa credinţei în învierea lui Isus. Pentru noi oamenii, totul
depinde de Dumnezeu. Învăţătura lui Isus ne revelează faptul că Dumnezeu nu
creează pe om din nimic pentru a-l face să se întoarcă în nimic. Viitorul şi destinul
nostru omenesc depind în mod radical de felul în care îl înţelegem pe Dumnezeu.
Isus ne revelează învăţătura despre „Dumnezeul viilor” şi ne invită să o primim cu
credinţă şi cu existenţială încredere în fidelitatea lui „de acum şi totdeauna”. |
|
