The STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI issue article summary

The summary of the selected article appears at the bottom of the page. In order to get back to the contents of the issue this article belongs to you have to access the link from the title. In order to see all the articles of the archive which have as author/co-author one of the authors mentioned below, you have to access the link from the author's name.

 
       
         
    STUDIA EPHEMERIDES - Issue no. 1 / 2012  
         
  Article:   BOOK REVIEW - CONSTANTIN CUBLESAN, EMINESCOLOGI IN CLUJ, LIMES HOUSE, CLUJ-NAPOCA, 2011.

Authors:  .
 
       
         
  Abstract:  În această nouă carte, intitulată Eminescologi clujeni, profesorul Constantin Cubleşan îşi propune, după cum se exprimă în preambulul volumului, să urmărească activitatea cercetătorilor care s-au angajat în analiza vieţii şi a operei lui Eminescu, activi în spaţiul universitar clujean. Cu autoritatea pe care i-o conferă desăvârşita competenţă în domeniu, autorul opinează însă că în cazul Clujului nu putem vorbi de o „şcoală” literară dedicată eminescologiei, în sensul tare al termenului („o personalitate puternică, un critic sau istoric literar, un scriitor care a creat în jurul său, prin propriul demers creator/creativ, un curent de idei, o mişcare de idei, un corp de idei capabil a coagula şi structura în jurul său discipoli, elevi, totul exercitând o influenţă majoră asupra fenomenului literar”, cu principii literare, metode de lucru şi de creaţie împărtăşite – p. 6), constatând că cercetătorii clujeni care s-au oprit asupra creaţiei eminesciene au fost spirite independente, fiecare propunând unghiuri diferite de abordare filologică-estetică ori filozofică (Lucian Blaga, Liviu Rusu, D. Popovici, Ioana Em. Petrescu, Mircea Popa, Vasile Muscă, Rodica Marian, Ioana Bot etc.). Ulterior, însă, profesorul Cubleşan acceptă că în Cluj s-a dezvoltat, datorită acestor contribuţii valoroase la studiul operei eminesciene, o „bună şcoală de eminescologie” (p. 234), axată în principal pe două direcţii de cercetare, cea pozitivistă, iniţiată de către ilustrul profesor G. Bogdan-Duică (linie rămasă fără adepţi de marcă, oarecum vetustă chiar în momentul apariţiei ei), şi cea exegetică „prin excelenţă, dezvoltată din comentariile pe criterii pur valorice, estetice” (p. 234), al cărei cap de serie a fost profesorul D. Popovici, şi pe care se înscriu contribuţiile esenţiale ale Ioanei Em. Petrescu şi ale Ioanei Bot, cea care ar avea posibilitatea să formeze o reală şcoală de studii eminescologice, adunând în jurul său, „prin exemplul propriilor studii, temeinice, tineri cercetători” (p. 7).  
         
     
         
         
      Back to previous page