AMBIENTUM BIOETHICA BIOLOGIA CHEMIA DIGITALIA DRAMATICA EDUCATIO ARTIS GYMNAST. ENGINEERING EPHEMERIDES EUROPAEA GEOGRAPHIA GEOLOGIA HISTORIA HISTORIA ARTIUM INFORMATICA IURISPRUDENTIA MATHEMATICA MUSICA NEGOTIA OECONOMICA PHILOLOGIA PHILOSOPHIA PHYSICA POLITICA PSYCHOLOGIA-PAEDAGOGIA SOCIOLOGIA THEOLOGIA CATHOLICA THEOLOGIA CATHOLICA LATIN THEOLOGIA GR.-CATH. VARAD THEOLOGIA ORTHODOXA THEOLOGIA REF. TRANSYLVAN
|
|||||||
The STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI issue article summary The summary of the selected article appears at the bottom of the page. In order to get back to the contents of the issue this article belongs to you have to access the link from the title. In order to see all the articles of the archive which have as author/co-author one of the authors mentioned below, you have to access the link from the author's name. |
|||||||
STUDIA THEOLOGIA CATHOLICA - Issue no. 3 / 2006 | |||||||
Article: |
PROPHETISM AND SYMBOLISM IN THE APOCALYPSE / PROPHÉTISME ET SYMBOLISME DANS L’APOCALYPSE. Authors: . |
||||||
Abstract: Profetism şi simbolism în Apocalipsă. Articolul cuprinde textul comunicării susţinute în cadrul simpozionului internaţional Prophetism in the Old and New Testament organizat, în perioada 19-21 octombrie 2006, de Centrul de Studii Biblice, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca. Exegeza Apocalipsei nu este diferită de cea a oricărui text din Noul Testament. O analiză corectă implică a sesiza ceea ce autorul cărţii dorea să comunice destinatarilor săi şi a recunoaşte formele de limbaj şi gândire folosite. În acest sens, comunicarea de faţă are drept scop reliefarea caracteristicilor cele mai importante ale genului literar al Apocalipsei, cu referiri directe la profetism şi simbolism. Este dificil să definim exact unde se situează graniţa dintre genul apocaliptic şi genul profetic, dat fiind faptul că genul apocaliptic vine în continuarea genului profetic. Profeţii din vechime înţelegeau revelaţiile divine şi le transmiteau poporului în viu grai, în timp ce autorul unei apocalipse primeşte revelaţiile sub forma unor viziuni pe care el le consemnează într-o carte. Vizionarul din Apocalipsă, în stare de extaz sau în vis, ajunge în al şaptelea cer, unde vălul ce ascunde tainele privitoare la umanitate dispare treptat. Tainele pe care Dumnezeu le descoperă sunt transmise apoi discipolilor întru încurajarea comunităţii ecleziale greu încercată de persecuţii. Dar viziunile nu sunt importante pentru ele însele, ci pentru încărcătura lor simbolică. Într-o lucrare apocaliptică aproape totul are valoare simbolică. Prezenţa limbajului simbolic transformă în eşec orice tentativă de interpretare literală a Apocalipsei. Scopul autorului nu este acela de a descrie o derulare cronologică a evenimentelor, ci de a vesti, în registrul istoriei umanităţii, victoria lui Dumnezeu asupra răului şi asupra diavolului. Această victorie poate fi percepută prin intermediul simbolismului liturgic de factură creştină. Profeţia lui Ioan se situează în prelungirea Vechiului Testament pe care ea îl împlineşte mulţumită venirii lui Cristos. Inspirându-se din mai multe lucrări ale Vechiului Testament, autorul Apocalipsei nu le preia temele în mod literal, ci merge la esenţă, explicând vechile profeţii în funcţie de împrejurările istorice ale secolului I creştin. În acest sens, Apocalipsa îşi dovedeşte din plin originalitatea sa. | |||||||