| |
The STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI issue article summary
The summary of the selected article appears at the bottom of the page. In order to get back to the contents of the issue this article belongs to you have to access the link from the title. In order to see all the articles of the archive which have as author/co-author one of the authors mentioned below, you have to access the link from the author's name. |
|
| |
Abstract: O abordare istorică a dezvoltării doctrinei despre justificare în teologia lui Philip Melanchthon (1518-1560). Articolul începe cu un scurt studiu al doctrinei despre justificare în tradiţia catolică medievală, trecând în revistă câteva dintre cele mai importante aspecte dogmatice ale teologiei lui Toma d’Aquino, Duns Scotus, Petrus Aurioli şi William of Ockham. În continuare, este analizată doctrina lui Melanchthon despre justificare, în cadrul căreia au fost identificate trei etape de dezvoltare. În primul rând, teologia timpurie specifică primelor scrieri ale lui Melanchthon: Învăţături teologice din 1518 şi renumitul Loci communes din 1521. Acestă perioadă este dominată de preocuparea lui Melanchthon de a studia mai ales efectele păcatului asupra diferitelor aspecte ale naturii umane, doctrina despre justificare fiind formulată din această perspectivă. Teologia de maturitate a lui Melanchthon este dezvoltată în mai multe scrieri dintre care cele mai semnificative sunt Scholia Epistolei către coloseni, Confesiunea de la Augsburg, Apologia Confesiunii de la Augsburg şi ediţiile ulterioare ale Loci communes. În aceşti ani Melanchthon şi-a formulat doctrina despre justificare ţinând cont de hotărârile lui Dumnezeu in foro divino, de aici şi expresia de justificare forensică, specifică teologiei sale. Ultima parte a studiului se concentrează asupra teologiei târzii a lui Melanchthon şi, în special, asupra contribuţiei lui la redactarea Cartei de la Regensburg. Nu în ultimul rând, este amintită controversa lui Melanchthon cu Andreas Osiander, un alt renumit teolog lutheran, care l-a obligat pe Melanchthon să-şi reformuleze mai ales învăţătura despre imputarea neprihănirii lui Cristos. |
|
