| |
Abstract:
Karl Ziegler (1866–1945), un artist plastic transilvănean uitat. Karl Ziegler (1866–1945) s-a născut la Sighişoara şi a copilărit la Archita, unde tatăl lui a fost din 1877 preot luteran. Tânărul a urmat liceul la Sighişoara, unde l-a avut ca profesor de desen pe Ludwig Schuller, venit din Carintia, care, alături de Carl Dörschlag, a avut mari merite în modernizarea învăţământului plastic din mediul german din Transilvania. În spiritul istorismului, episcopul luteran Georg Daniel Teutsch (care era totodată şi istoric) îşi dorea realizarea unor tablouri care să ilustreze momente importante din istoria saşilor. Sperând că tânărul Karl Ziegler va deveni artistul capabil a-i îndeplini dorinţa, biserica i-a acordat o bursă, care i-a permis să studieze patru ani la Academia de Artă din Berlin. Spre deosebire de realismul practicat la München, Berlinul cultiva istorismul şi neoclasicismul, stiluri însuşite de Ziegler. După absolvire, tânărul transilvănean a lucrat la Budapesta, la panorama lui Arpád Feszty, iar apoi a beneficiat pe durata a doi ani de o bursă care i-a permis să lucreze în clasa de măiestrie a profesorului Anton von Werner. Deşi în timpul studenţiei pictase câteva tablouri cu tematică istorică, nu a continuat pe această direcţie, iar după moartea episcopului Georg Daniel Teutsch, în 1893, valul istorist trecuse. Din 1897, Ziegler, care între timp obţinuse şi titlul de profesor, a avut un atelier propriu în centrul Berlinului, axându-se în special pe realizarea de portrete de doamne din înalta societate. Lucrările sale au participat la numeroase expoziţii la Berlin, Veneţia, Paris, iar mai târziu peste Ocean, la Saint Louis şi Pittsburgh, unde au obţinut numeroase premii. În 1904, Ziegler a acceptat postul de profesor şi muzeograf la nou înfiinţatul muzeu „Kaiser-Friedrich” din Posen (Poznan). Până la izbucnirea Primului Război Mondial a revenit adesea în patrie, participând la expoziţiile colective în Sibiu (1887, 1888, 1889, 1890, 1905), executând portrete la comandă şi pictând la Archita. După Primului Război Mondial, în urma pierderii regiunii Posen de către Germania, s-a stabilit temporar lângă Wannsee, iar în 1921 a acceptat postul de profesor la Academia de Artă din Königsberg (din 1946 Kaliningrad). În toamna anului 1926 s-a aflat la Mediaş, unde a executat portrete, iar la Braşov s-a organizat o expoziţie cu desene şi schiţe ale artistului (neautorizată de acesta), criticată de Heinrich Zillich, redactorul revistei „Klingsor”. După această dată nu a mai venit „acasă”. Împlinirea vârstei de 70 de ani, în 1936, a constituit pentru presa germană din Transilvania ultimul prilej de a-şi mai aduce aminte de cel care, cândva, fusese o mare speranţă. Când au intrat trupele sovietice în Königsberg, în 1945, Karl Ziegler, împreună cu soţia, şi-au găsit un sfârşit tragic. Parte din lucrări au fost însă evacuate cu puţin înainte de venirea sovieticilor şi depozitate la Berlin. La începutul anilor ’80, mai multe dintre operele lui Ziegler (14–22?) au fost oferite spre achiziţie organizaţiilor săseşti din Germania. Lipsa de fonduri sau de interes a făcut ca ele să nu fie achiziţionate. Muzeul Brukenthal din Sibiu, instituţia care îşi propusese la sfârşitul secolului al XIX-lea constituirea unei galerii de artă transilvăneană modernă, refuzase şi ea în repetate rânduri ofertele artistului. Astfel, cel care trebuia să fie „artistul pe care l-au aşteptat saşii timp de 800 de ani” este reprezentat doar cu patru lucrări. În 1942 şi 1944, atunci când au fost organizate două mari expoziţii ale artiştilor germani din România itinerate în „Reich”, Karl Ziegler nu s-a aflat printre expozanţi, în ciuda faptului că unele dintre compoziţiile sale neoclasiciste erau compatibile cu paradigma „noii arte germane”. Spre deosebire de colegii de generaţie din „Cercul lui Dörschlag”, îndrăgiţi până astăzi şi adesea prezenţi în expoziţii, putem afirma că peste Ziegler s-a aşternut uitarea deja după Primul Război Mondial, când pânzele sale monumentale şi subiectele desuete nu au mai fost prizate de publicul transilvănean.
Cuvinte cheie: Carl Dörschlag, Ludwig Schuller, Academia de Artă din Berlin, Istorism, Neoclasicism, portrete de doamne, scene istorice şi mitologice, Posen/Poznan, Königsberg/Kaliningrad
|
|
