| |
The STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI issue article summary
The summary of the selected article appears at the bottom of the page. In order to get back to the contents of the issue this article belongs to you have to access the link from the title. In order to see all the articles of the archive which have as author/co-author one of the authors mentioned below, you have to access the link from the author's name. |
|
| |
Abstract: Cvadratura cercului este titlul unui poem manierist din secolul al XVII-lea aparţinând lui Christian Norg von Rosenroth şi poate figura în logica unei aceleiaşi „estetici reglementată de phantasiai” ( opusă unei estetici centrate pe mimesis) drept metafora emblematică a unui mod spiritual specific de a privi şi concepe lumea, similar acelei „anomalii perceptive” pe care Borges o va identifica mai târziu sub semnul complexului lui Cervantes.
Geografia spirituală a lui „homo europeus” îi revela lui Gustave René Hocke acel „mundus subterraneus”, reversul asianic tenebros al aparentei ordini aticiste şi confirma, o dată în plus, paradigma modernă a dualităţii structurale. Opoziţia clasicism-manierism interpretată ca o „tensiune între două extreme ale unei unice forme spirituale bipolare” beneficia chiar la Hocke de o distincţie formală între arhetipul clasic şi cel manierist. El opune cercul, forma mulţumită de sine, încheiată, pe deplin realizată reprezentând clasicismul şi elipsa (sau hiperbola şi parabola), forme deschise, fundamental manieriste. Închis în propria suficienţă, deschis evolutiv în spirală, suspendat parabolic sau deformat eliptic, cercul nu a încetat niciodată să întruchipeze, în imaginarul euclidian simbolic metamorfozele spiritului european. În această căutare a formei presupuse a lumii, cercul rămâne acel „Ur” goethean, matrice a tuturor virtualităţilor geometrice simbolice, forma şi mişcarea circulară fiind în concepţia lui Georges Poulet, una din metaforele fundamentale obsedante ale spiritului.
|
|
