Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA THEOLOGIA%20ORTHODOXA - Ediţia nr.2 din 2013  
         
  Articol:   III. TEOLOGIE SISTEMATICĂ: REVELAŢIE, DOGMĂ, TEOLOGIE ŞI TERMINOLOGIE.

Autori:  VALER BEL.
 
       
         
  Rezumat:  Articolul de față constituie comunicarea la cel de-al 4-lea Simpozion Internațional de Teologie Dogmatică Ortodoxă, desfășurat la Sofia în perioada 22-25 septembrie, 2013, cu tema: Dogmă și terminologie în tradiția ortodoxă astăzi. Există o Revelație a lui Dumnezeu în creație care indică sensul existenței, însă aceasta este generală și impersonală, de aceea rămâne ambiguă și insuficientă deoarece nu confimră existența lui Dumnezeu ca Persoană, ținta ultimă și supremă a existenței. Revelația prin creație a fost însoțită de la început – mai întâi în viața oamenilor în general, apoi în mod special în viața poporului Israel – de Revelația istorică. Acesta este dialogul lui Dumnezeu – prin acte, cuvinte și imagini – cu oamenii, prin care El Se descoperă în mod direct și-l conduce pe om spre realizarea sensului existenței sale în comuniune eternă cu El. Actele supranaturale ale lui Dumnezeu, însoțite de cuvinte și imagini, constituie o suită spirituală ascendentă reprezentând istoria mântuirii. Iisus Hristis constituie ultima etapă a Revelației istorice și împlinirea planului lui Dumnezeu de mântuire a lumii. Ea se realizează printr-un ansamblu de acte noi, de alt ordin, pentru care însă omenirea a fost pregătită. Așadar, Revelația istorică coincide cu istoria mântuirii. Ea constă nu atât în descoperirea unei sume de cunoștințe teoretice despre Dumnezeu închis în transcendența Sa, ci în acțiunea de coborâre a Lui la om și a înălțării omului la El până la realizarea uniri maxime în Hristos, ca bază pentru extinderea acestei uniri între Dumnezeu și toți oamenii care cred în El. Creștinism fără Revelația astfel înțeleasă nu poate exista. De asemenea, un limbaj teologic care, în dorința de a adapta creștinsimul, n-ar mai exprima conținutul acestor acte ale Revelației, n-ar mai fi un limbaj teologic creștin, ceea ce ar echivala, în ultimă consecință, cu părăsirea creștinismului. Dogmele credinței creștine sunt expresia doctrinară a Revelației lui Dumnezeu și al planului Său de mântuire a lumii și îndumnezeire a omului, revelat și realizat în Iisus Hristos, extins și fructificat în și prin Biserică. Revelația primește astfel un aspect bisericesc, expresiile doctrinare ale ei devin dogmele Bisericii. Dogmele sunt definiții sau delimitări stricte, granițe (horoi) ale adevărului revelat. Ele exprimă într-o formă foarte concisă împărtășirea de Sine a lui Dumnezeu oamenilor, care are ca punct final mântuirea și îndumnezeirea omului.În formularea generală și paradoxală a dogmei sunt însă definite precis structurile fundamentale ale lucrării mântuitoare, ale raportului lui Dumnezeu cel infinit cu creatura Sa.Orice neglijare a unuia dintre aceste două aspecte în explicarea dogmei ar duce la neglijarea tainei mântuirii și la deformarea credinței.Prin teologie, ca explicare permanentă a dogmei, se produce înnoirea tradiției Bisericii, luându-se în considerare evoluția limbajului și nevoia de înțelegere a credincioșilor,determinată de stadiul de dezvoltare spirituală în care aceștia se află, pentru a face accesibil mesajul Evangheliei în contextul timpului respectiv, păstrând însă termenii fundamentali dogmatici de totdeauna ca criteriu de control al ortodoxiei credinței.

Cuvinte cheie: revelaţie, Biserică, dogmă, credinţă, înţelegere, teologie, terminologie.
 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă