Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA THEOLOGIA%20ORTHODOXA - Ediţia nr.2 din 2005  
         
  Articol:   LA THEOLOGIE TRINITAIRE D’HILAIRE DE POITIERS. QUATRE REMARQUES PREALABLES / TEOLOGIA TRINITARĂ A LUI ILARIE DE POITIERS. PATRU REPERE PRELIMINARE.

Autori:  YVES-MARIE BLANCHARD.
 
       
         
  Rezumat:  Teologia trinitară a lui Ilarie de Poitiers. Studiul profesorului Yves Marie Blanchard despre teologia trinitară a Sf. Ilarie de Poitiers se constituie într-o analiză a cărţii a doua a lucrării „De Trinitate” pentru relevarea manierei exegetice în care Sf. Ilarie îşi elaborează teologia trinitară. Autorul prefaţează lectura şi analiza pasajului din „De Trinitate” cu prezentarea a patru repere istorico-dogmatice care se constituie în cheie de interpretare a pasajului din lucrarea amintită: 1. teologia Sf. Ilarie de Poitiers e o teologie patristică preniceeană, cugetarea la învăţătura trinitară plecând de la istoria iconomiei mântuirii culminate în Hristos; 2. teologia sfântului nu este un efort intelectual de reflexie separat de realitatea existenţială având o dublă valenţă: existenţial-sacramentală şi comunitar-eclesială; 3. teologia sa trinitară e o etapă a reflexiei creştine argumentate şi raţionale referitoare la misterul Sf. Treimi fiind în acest sens o „teologie tipic niceană” centrată pe demonstrarea perfectei şi permanentei unităţi de fiinţă între Tatăl şi Fiul, chiar dacă prezintă uneori o confuzie de termeni; 4. teologia sa este în primul rând biblică (fără o cheie de interpretare inerentă textului singular citat şi cu referiri speciale la numele divin „Eu sunt” din Ieşire 3, 14 şi la imnul ioaneic al Logosului din Ioan 1,1-18). „Lectura cursivă” a cărţii a II-a a tratatului „De Trinitate” atenţionează asupra manierei în care Sf. Ilarie valorizează formula baptismală ca matrice suficientă a exprimării credinţei în Sfânta Treime. Analiza punctează apoi modul în care este percepută teologhisirea, ca atitudine de credinţă imposibilă şi ilicită din perspectiva reductiei sale la o simplă apropiere intelectuală a tainei trinitare. Autorul surprinde apoi metoda exegetică a Sf. Ilarie şi concepţia sa realistă asupra limbajului şi felul în care din această perspectivă acesta deduce Divinitatea şi însuşirile Persoanelor Sf. Treimi din înseşi numele lor. Ultima parte a studiului se constituie într-o prezentare a discursului distinctiv pe care Sf. Ilarie îl are despre fiecare persoană a Sf. Treimi. Discursul teologic despre Tatăl comportă două propoziţii complementare inerente teologiei apofatice: pe de o parte Tatăl e inefabil şi insesizabil spiritului uman, iar pe de altă parte singura afirmaţie posibilă despre Tatăl este: „Dumnezeu este Tată”. Capitolele referitoare la Fiul sunt interpretate ca afirmare a incoprehensibilităţii naşterii, iar cele referitoare la Duhul Sfânt ca punere în valoare a importanţei efectelor pe care lucrarea Persoanei o are asupra oamenilor şi a coerenţei acestora cu originea lor.  
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă