| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Biserica Ortodoxă din România celebrează în acest an 125 de ani de autocefalie, adică un secol şi jumătate de totală independenţă faţă de Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, Biserica-Mamă a majorităţii ortodoxiilor locale din Balcani şi Estul Europei. Este bine cunoscut faptul că raportul dintre „mamă” şi „fiicele” ei a fost mai tot timpul tensionat, cu precădere după căderea Bizanţului sub turci. Profitând de naţionalismul funciar al modernităţii, Bisericile Ortodoxe locale s-au desprins treptat de legăturile cu un centru lipsit din ce în ce mai mult de resurse şi, politic vorbind, total nereprezentativ. Ceea ce în logica emancipării naţionale era oarecum firesc se va dovedi ulterior profund problematic din punct de vedere eclesiologic, echilibrul dintre unitate şi diversitate fiind puternic afectat. Cel mai sugestiv exemplu în acest sens îl oferă diaspora ortodoxă „organizată” strict după criterii etnice, în legătură ombilicală cu Biserica-mamă, dar în contradicţie deschisă cu normele canonice ale Sinoadelor Ecumenice. Mai mult decât atât, inclusiv relaţiile dintre Bisericile ortodoxe vecine, precum cele dintre România şi Republica Moldova sau dintre Rusia şi Ucraina, se vor articula după modelul filial deja compromis, comunităţile româneşti sau ruseşti fiind revendicate de două „mame”, una de origine şi alta conjunctural-istorică. Un exemplu pentru gradul de dificultate a acestui tip de pastoraţie în modernitate este oferit de recentul apel al Patriarhiei de la Bucureşti către românii din diaspora, de revenire în sânul Bisericii-mamă, şi de reacţiile unor teologi aparţinând Ortodoxiei de limbă şi cultură franceză. Studiul de faţă analizează din perspectivă social-teologică astfel de dileme în spatele cărora se ascunde de fapt un deficit de receptare nu doar a Tradiţiei, dar şi a modernităţii ca atare.
Cuvinte-cheie: autonomie, autocefalie, eclesiologie, ortodoxie universală, România. |
|
