Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA THEOLOGIA%20ORTHODOXA - Ediţia nr.1 din 2010  
         
  Articol:   CONTRIBUŢIA CLERULUI ŞI A CREDINCIOŞILOR LA RECUNOAŞTEREA AUTOCEFALIEI (1885) ŞI PROMOVAREA LA RANG DE PATRIARHAT A BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (1925) / LA CONTRIBUTION DU CLERGÉ ET DES CROYANTS À LA RECONNAISANCE DE L’AUTOCÉPHALIE ET À LA PROMOVATION AU RANG DE PATRIARCAT DE L’ÉGLISE ORTHODOXE ROUMAINE.

Autori:  ALEXANDRU MORARU. 		 
       
         
  Rezumat:  Ce înseamnă autocefalie şi Biserică autocefală? Prin „Biserică autocefală” înţelegem „independenţa administrativă şi jurisdicţională a unei unităţi eclesiastice ortodoxe, constituită pe baze sinodale, sau a unei alte unităţi constituite în acelaşi mod din cadrul ortodoxiei ecumenice”. În cazul Bisericii Ortodoxe Române avem în vedere independenţa ei faţă de Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, care a fost dobândită în 1885. Recunoaşterea formală a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române la data de 25 aprilie 1885 a constituit un pas uriaş spre o nouă etapă prestigioasă din istoria ei, respectiv ridicarea la rangul de Patriarhie în 1925, cu primul ei patriarh Miron Cristea (1925-1939). Atât clerul cât şi credincioşii au contribuit în acelaşi timp la realizarea acestor două evenimente în viaţa Bisericii noastre, aşa cum se arată în acest articol.

Cuvinte-cheie: Autocefalie (1885), Patriarhie (1925), Biserica Ortodoxă Română 		 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă