Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA THEOLOGIA%20ORTHODOXA - Ediţia nr.1 din 2008  
         
  Articol:   SUVERANITATE DIVINA SI DRAGOSTE DIVINA – CONTRADICTIE SAU NECESARA COMPLEMENTARITATE?.

Autori:  HANS SCHWARZ.
 
       
         
  Rezumat:  Suveranitate divină şi dragoste divină – contradicţie sau necesară complementaritate? Una dintre cele mai dificile probleme ale teologiei este existenţa răului. Dacă Dumnezeu este creatorul şi susţinătorul a tot ce există, cum poate exista răul, decât dacă provine, într-un fel oarecare, dintr-o altă sursă? Primele cărţi ale Vechiului Testament nu pun problema originii răului în sine, ci doar a răului la scară istorică şi umană, acolo unde rolul ispitirii diavolului este foarte bine marcat. Pe fondul unui discurs care Îl face pe Dumnezeu autor al tuturor lucrurilor care se întâmplă in lume, fără alte precizări, abia literatura vetero-testamentară târzie va vorbi despre un arhanghel căzut, care prin căderea sa a pus început existenţei răului în genere. Noul Testament continuă cu mai multă pregnanţă această idee, insistând totodată asupra puterii superioare a Binelui si asupra victoriei finale a lui împotriva răului. Tema predestinării este şi ea profund legată de cea a răului. Pentru reformatorul Jan Calvin, în urma păcatului, întreaga omenire ar fi trebuit sortită morţii, dar Dumnezeu, în bunătatea sa, i-a ales totuşi pe unii pentru viaţă. Însă la întrebarea de ce răul a ajuns dominant într-o lume guvernată de atotputernicia lui Dumnezeu, Calvin nu are răspuns. Teologul Karl Barth, cel mai notabil reprezentant al Reformei, în secolul XX, a eliminat din sistemul său orice idee de predestinaţie spre păcat sau spre moarte, a dezvoltat o viziune luminoasă, dar pe care nu a putut-o delimita precis de apocatastază, cu care nu a fost totuşi de acord.  
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă