| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Ştiinţele naturii şi interpretarea teologică a Bibliei. În America de Nord şi în Marea Britanie dialogul cu ştiinţele naturii are o tradiţie îndelungată şi continuă. Mai ales secolul al XIX-lea America a cunoscut o convieţuire paşnică şi fructuoasă între religie şi ştiinţă. Chiar şi acolo însă, contactul cu teologia germană a pus bazele unei reacţii conservative din partea teologilor, îngrijoraţi de faptul că teoria darwiniană şi conceptul de evoluţie ar fi îndreptate împotriva religiei. Într-adevăr, în Germania sec. XIX, dialogul ştiinţă-religie a fost practic suspendat, prin atacurile deschise împotriva religiei venite din partea lui D. F. Strauss (1808-1874), L. Feuerbach (1804-1872), dar şi din partea lui Marx şi Engels. În secolul XX s-a perpetuat la început aceeaşi situaţie, cu o separare totală a domeniilor religiei pe de o parte şi ştiinţei pe de alta. După K. Barth (1886-1968) Dumnezeu este cu totul altul decât lumea şi nu se amestecă aşadar în devenirea lumii. În consecinţă, un teolog se ocupă numai cu învăţătura despre Dumnezeu şi lucrarea lui Dumnezeu, în timp ce un om de ştiinţă cercetează lumea. Nu este aşadar posibil un dialog al concepţiei creştine despre lume cu alte concepţii, venite din partea ştiinţelor naturii. Această lipsă a posibilităţii dialogului a evitat conflictele majore, dar a împins pe de altă parte teologia înspre un statut marginal. Concepţia lui Barth a fost preluată de R. Bultmann, care a adâncit şi mai mult separaţia, promovând chiar o “demitologizare” a Noului Testament, considerând neplauzibile faptele care contravin legilor naturii. Abia spre sfârşitul anilor 60 teologia protestantă germană a redescoperit faptul că trebuie să se ocupe nu numai cu propriul teren, ci să iasă spre dialog şi cu ştiinţele naturii. J. Moltmann (n. 1926) a recunoscut faptul că evenimentele concrete din istoria lui Israel nu sunt simple rezultate ale contextului istoric, ci sunt rezultatul lucrării lui Dumnezeu. Intervenţia lui Dumnezeu devine compatibilă cu legile naturii şi ale societăţii. Idee cu care e de acord W. Pannemberg (n. 1928), pentru care Dumnezeu are libertatea să lucreze şi altfel decât am experimentat noi până acum natura şi El îi poate da şi un viitor cu totul nou. Dumnezeu poate fi înţeles ca şi Creator, Proniator şi Mântuitor al omenirii şi al lumii în care trăim. |
|
