| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Salomon Maimon despre posibilitate şi actualitate: poate fi găsită o dreaptă măsură pentru toate lucrurile lumii acesteia? Conform metafizicii tradiţionale scolastice cât şi teoriei kantiene, toate lucrurile care nu contravin principiului non-contradicţiei sunt posibile. Din extensia sferei a ceea ce este posibil, unele lucruril sunt actuale. Prin urmare, toate lucrurile care sunt actuale trebuie să fie şi posibile. Maimon a fost filosoful care a afirmat că nu toate lucrurile care sunt actuale sunt totodată şi posibile. Această afirmaţie necesită argumentare. Maimon îşi construieşte un sistem propriu al filosofiei transcendentale, în care rolul principal este jucat de ceea ce el denumeşte “principiul determinabilităţii”. Scopul acestui principiu este de a produce gândire “reală”. Aceasta este o gândire în care toate elementele sunt conectate prin intermediul următoarei reguli: într-o sinteză a două elemente, elementul care poate fi gândit atât în relaţie cu celălalt cât şi în sine, este subiectul (substanţa). Celălalt element, care poate fi gândit doar în relaţie cu primul şi niciodată în sine, este predicatul (accidentul). În lanţul continuu al determinărilor, fiecare element este în mod succesiv subiect şi predicat. Acest principiu reprezintă baza în vederea înţelegerii regulilor de generare a obiectelor în lume; lanţul determinărilor este gândit de către un intelect infinit, pentru care gândire şi existenţa obiectelor coincid. Noi suntem înzestraţi doar cu un intelect mărginit, deşi intelectul nostru este identic în natura sa cu cel infinit. Sarcina noastră în lume este să căutăm şi să înţelegem legăturile dintre lucruri aşa cum le gândeşte intelectul infinit. Din cauza puterii noastre limitate de a gândi şi datorită imixtiunii imaginaţiei, noi vedem lucrurile într-o manieră distorsionată, adică arbitrară. Dacă nu reuşim să înţelegem lanţul corect al determinărilor, toate sintezele noastre empirice în lume vor fi de fapt sinteze contingente, arbitrare. Numai prin înţelegerea regulii de generare a obiectelor empirice putem înţelege posibilitatea lor. Ideea acestui articol este de a arăta faptul că Maimon, datorită particularităţii menţionate a gândirii sale, crede că trebuie să existe un mod “corect” de a gândi şi înţelege lucrurile din lumea aceasta, iar noi trebuie să căutăm această cale dreaptă, adică să căutăm dreapta măsură a lucrurilor. Dacă acesta este cazul, atunci am putea spune că filosofia lui Maimon, deşi prezentată ca fiind idealistă în premisele sale, este de fapt una realistă în privinţa consecinţelor ei. Cuvinte cheie: Salomon Maimon, idealism transcendental, posibilitate, actualitate, monism
|
|
