Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA THEOLOGIA%20GRAECO-CATHOLICA%20VARADIENSIS - Ediţia nr.2 din 2007  
         
  Articol:   BISERICA ITALO-ALBANEZĂ / RITUL ITALO-ALBANEZ / ITALO-ALBANISCHE KIRCHE/ DER ITALO-ALBANISCHE RITUS.

Autori:  EUGEN CLINTOC.
 
       
         
  Rezumat:  Biserica Italo-Albaneză / Ritul Italo-Albanez. Biserica Italo-Albaneză aparţine tradiţiei constantinopolitane, unită cu Biserica Romei, în uniune deplină cu aceasta. Strămoşii acestor credincioşi se trag din Albania. Ei au emigrat din cauza puterii otomane. Această Biserică şi-a păstrat propria tradiţie liturgică. Totuşi, au introdus câteva elemente din ritul latin, cum ar fi rugăciunea Sfântului Rozar sau comemorarea unor sfinţi, celebraţi şi în Biserica Apuseană. Italo-Albanezii trăiesc în Italia în două eparhii, şi anume: eparhia de Lungro (Cosenza), întemeiată în 13.02.1919, de către Sfântul Părinte Benedict XV, care numără circa 33.000 de credincioşi; eparhia de Piana degli Albanesi (Palermo), întemeiată la 20.10.1937, de către Sfântul Părinte Pius XI, care numără aproximativ 28.500 de credincioşi. Clerul lor superior se formează în Colegiul Pontifical Grec „Sfântul Atanasie” din Roma, pe când studiile liceale în Seminarul „Benedict XV” din Grottaferrata. Această scurtă lucrare vrea să prezinte o imagine despre originile acestor credincioşi, modul în care au ajuns ei în Italia, integrarea lor în Italia, dezvoltarea lor bisericească şi greutăţile prin care au trecut de lungul istoriei lor zbuciumate. Lucrarea are o introducere, o privire de ansamblu istorică, încreştinarea albanezilor şi organizarea lor bisericească în primele secole, imigrarea albanezilor în Italia, situaţia lor în secolul 20, şi câteva concluzii finale.  
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă