| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Aspectul universal al hermeneuticii gadameriene (O trecere de la hermeneutica filosoficĂ la o filosofie hermeneutică?) Hermeneutica filosofică gadameriană îşi are expresia cea mai concentrată în enunţul „Fiinţa ce poate fi înţeleasă, este limbă“ (Sein, das verstanden werden kann, ist Sprache), acesta fiind totodată punct de plecare al unora dintre dezbaterile filosofice cele mai reprezentative ale secolului XX, (Gadamer-Habermas, Gadamer-Derrida). Textul de faţă îşi propune urmărirea genezei acestei idei în cadrul lucrării „Adevăr şi metodă“ pornind de la concepssia gadameriană asupra limbajului (Sprache) însseles ca şi comunicare (Gespräch). Acestei structurări a limbajului pe principiul întrebării şi răspunsului (şi niciodată a enunţului pur) îi corespunde comprehensiunea (Verstehen) ca proces dinamic, ca înţelegere cu celălalt (Verständigung). Dată fiind această dependenţă a actului comprehensiunii de limbaj, acesta din urmă determinând atât obiectul cât şi desfăşurarea procesului (Vollzug) comprehensiunii, aspectul universal al hermeneuticii este prin urmare legat în mod firesc în cadrul concepţiei gadameriene, de limbă. Cu toate acestea, fiinţa nu devine prin aceasta în mod automat, limbă. Accentul în cadrul propozissiei „Fiinţa ce poate fi înţeleasă, este limbă“, este purtat de acel poate, sensul expresiei deplasâdu-se astfel: „Fiinţa, în măsura în care aceasta poate şi va fi înţeleasă, este (va deveni în urma actului comprehensiunii) limbă“. Textul arată că această interpretare va permite totodată trecerea de la o hermeneutică filosofică (ca cercetare a comprehensiunii) la o filosofie hermeneutică,ca raportare comprehensivă la modurile în care fiinţa devine manifestă, la ceea ce putem numi universul hermeneutic sau „lume“. |
|
