| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Sentimentul religios ţine, în comunitatea satului tradiţional, de un sentiment de pietate colectivă, în care gestul religios este un gest social, manifestat prin apartenenţa la biserică: acest lucru se poate realiza prin intermediul diverselor formule ale comportamentului religios: mersul la biserică duminica şi în sărbători, pelerinajele, păstrarea moralei şi a bunei cuviinţe. La Chilioara - Sălaj, la fel ca în toate comunităţile săteşti vechi, mersul la biserică era asumat ca un act de o sacralitate maximă, la fel ca şi ţinutul posturilor, participarea la sărbători sau făcutul prescurilor. Orice abatere de la regulile strămoşeşti era puternic taxată de comunitate. Satul arhaic reglementa cu severitate „ţinerea“ zilelor de post, continuând să suprapunå efectele morale şi etice ale acestuia peste cele curative. În aceeaşi ordine de idei, de păstrare a moralei creştine şi a buneicuviinţe, mamele aveau grijă ca fetele să fie cuviincioase şi să nu poată spune nimeni nimic rău despre ele. Pentru ţăranul român, sărbătorile erau atât de importante încât se credea că întreg calendarul era ordonat în funcţie de sărbători. Sărbătorile erau marcate cu ambele lor componente: religioasă şi magico-ritualică şi configurau un moment special, pentru că la sărbători participa tot satul. Sărbătorile se defineau între planul real – mersul la biserică, primenirea spirituală, trăirea plenară a miraculosului, odihna, distracţia – şi săvârşirea unor acte cu caracter magico-ritualic. Un reper comun pentru sat, parte a memoriei colective, rememorat de fiecare subiect în parte, era pelerinajul la mănăstiri, mai ales la Nicula. Pelerinajul este o formă specială a devoţiunii colective, un act voluntar care duce la aprofundarea vieţii creştine, prin rugăciunea comună şi prin meditaţie. Astăzi, la Chilioara, în vechea biserică a satului, slujeşte preotul ortodox. În apropiere însă, s-a construit o biserică nouă, greco-catolică, ce adăposteşte nu doar moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, ci, mai ales, fapt notabil pentru toţi credincioşii şi mai ales pentru cei catolici, aici au fost aduse, de la Padova, moaştele Sfântului Anton, lucru care face din biserica din Chilioara un veritabil centru de pelerinaj. În faţa procesului masiv de depopulare, pentru că toţi tinerii lucrează în Italia, satul nu mai progresează deloc din punct de vedere economic iar construirea unei biserici catolice, cu sprijin din Italia, poate fi o şansă pentru sat: toată lumea speră în pelerinajele la moaştele Sfântului Anton de Padova şi în revigorarea unui sat care, altfel, pierde, pe zi ce trece, tot mai mult teren în faţa confortului dat de câştigurile în euro ale tinerilor ce-l animau altădată.
Cuvinte cheie: satul tradiţional, mersul la biserică, pelerinaj, răscumpărare spirituală, miracol, act de ritual magic, Biserica Greco-Catolica |
|
