| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Este evidentă actuala necesitate de a redescoperi sensul creştin al speranţei. Limbajul adânc creştin a fost încet încet substituit de surogate, creându-se o evidentă ambiguitate lingvistică. Banalizarea expresiei „sper că…” ne oferă astfel o variantă păgână a speranţei, care este foarte îndepărtată de conţinutul adânc al speranţei ca virtute. Un punct de plecare pentru a redescoperi centralitatea speranţei în miezul vieţii creştine este experienţa eliberării, a exorcismului. Descoperim în mod clar că diavolul este cel dintâi şi principalul vrăjmaş al nădejdii. Mărturia exorciştilor pune în lumină faptul că multe persoane sunt atacate, mai cu seamă în zilele noastre, în virtuţile cardinale. Un discernământ atent, în cadrul unei intense vieţi de rugăciune, ne ajută să descoperim lucrarea Satanei – adesea foarte subtilă şi ascunsă – sub veşmântul tulburărilor psihosomatice. Faptul că diavolul se încrâncenează împotriva speranţei nu face altceva decât să ne dea o mărturie în plus în ceea ce priveşte importanţa crucială a acestei virtuţi în viaţa creştină. De la experienţa individuală, reflecţia poate fi extinsă la nivelul comunităţii. Lipsa speranţei trădează o stare de rău spiritual al societăţii în ansamblul său. Ioan Paul al II-lea vorbea de anumite structuri ale păcatului care implementează o atare logică. Ca şi creştini, suntem chemaţi să trăim şi dăm mărturie despre speranţă şi, ori mai cu semă, în aceste condiţii. Perioadele de persecuţie ne-au învăţat că creşinii s-au distins întotdeuna prin nàdejde, aceasta transformându-i în apostoli plini de zel, încredinţându-i că Domnul este constant prezent alături de ei, dincolo de orice frică şi temeri. Sfântul părinte Benedict al XVI-lea ne aminteşte de ocrotirea maternă a Mariei, maica speranţei, care ne însoţeşte într-această vale de lacrimi către Ierusalimul Ceresc.
Cuvinte cheie: speranţă, viaţa spirituală, credinţă, Papa Ioan Paul al II-lea, Papa Benedict al XVI-lea, persecuţie, teamă, frică, virtute, diavolul, exorcism |
|
