Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA THEOLOGIA%20CATHOLICA - Ediţia nr.3 din 2007  
         
  Articol:   OPINII PRIVITOARE LA RAPORTURILE DINTRE UNIRE ŞI „SCHISMĂ” ÎN TRANSILVANIA, ÎN TIMPUL EPISCOPULUI INOCHENTIE MICU-KLEIN / CONSIDERATIONS ON THE RELATION BETWEEN THE UNION AND THE „SCHISM” IN TRANSYLVANIA, DURING THE BISHOP INOCHENTIE MICU-KLEIN.

Autori:  DANIEL DUMITRAN. 		 
       
         
  Rezumat:   Opinii privitoare la raporturile dintre Unire şi „Schismă” în Transilvania, în timpul episcopului Inochentie Micu-Klein. Subiect al dezbaterilor Dietei Transilvaniei din deceniul patru al secolului XVIII, problematica unirii românilor a prilejuit exprimarea unor opinii adesea divergente, în funcţie de punctele de vedere ale părţilor implicate: episcopul unit Inochentie Micu-Klein, respectiv autorităţile locale şi provinciale, reprezentanţii Stărilor şi Status-ul catolic. Reluarea principalelor momente ale disputei, pornind de la o nouă lectură a surselor, reprezintă obiectul comunicării de faţă. Ea încearcă să surprindă poziţiile afirmate faţă de unire până în momentul declanşării crizei acesteia, în anul 1744. Este analizat conţinutul conceptului de „unire” utilizat în perioada primelor trei decenii scurse de la realizarea unirii, respectiv în timpul episcopului Inochentie Micu-Klein.
   În prima perioadă menţionată, diversele luări de poziţii au încercat definirea unirii, inclusiv în relaţie cu „schisma”. Astfel, în timpul episcopului Ioan Patachi şi în anii următori, erau consideraţi „schismatici” cei care părăsiseră unirea şi nu mai recunoşteau autoritatea episcopului unit, fie că aceasta se datora sau nu suspendării lor de către ierarh din oficiul sacerdotal. Începând din 1735, datorită tentativelor episcopului Inochentie Micu de a utiliza unirea ca argument în lupta politică, ea a fost privită sub aspectul semnificaţiilor sale concrete: punerea efectivă în practică a punctelor florentine, comportamentul real al corpului pastoral şi al episcopului, gradul de instruire religioasă a credincioşilor. Aceste puncte de vedere trădează o concepţie romano-catolică despre unire. Se remarcă fenomenul de graduală politizare a dezbaterii, dar opiniile exprimate rămân pertinente. La mijlocul deceniului următor a devenit dominantă perspectiva reformată (posibilitatea unirii cu confesiunile protestante, care ar fi funcţionat efectiv în trecut). Ea reiese din memoriul anonim din 10 februarie 1744 şi din amplul memoriu prezentat Dietei de baronul István Daniel de Vargyas, la 3 mai 1744 – De intestinis Transylvaniae malis et eorum remediis curativis salutaris meditatio. În acest caz, se poate sesiza faptul că perspectiva reformată, îmbogăţită uneori cu elemente de sorginte romano-catolică, a apărut atunci când dezbaterea a vizat decizii majore de natură politică şi constituţională. 		 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă