Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA THEOLOGIA%20CATHOLICA - Ediţia nr.3 din 2007  
         
  Articol:   DEZBATERI ÎN JURUL MITURILOR ISTORIOGRAFICE ROMÂNEŞTI DIN TRANSILVANIA: PĂTRUNDEREA ROMÂNILOR ARDELENI ÎN ADMINISTRAŢIA PROVINCIEI, PE CALEA GRECO-CATOLICISMULUI, PE PARCURSUL VEACULUI AL XVIII-LEA / DEBATES AROUND THE HISTORIOGRAPHICAL MYTHS IN TRANSYLVANIA: THE PENETRATION OF THE ROMANIANS TO THE TRANSYLVANIA ’S ADMINISTRATIVE STRUCTURES BY THE GREEK-CATHOLIC RELIGION ’S WAY DURING THE 18TH CENTURY.

Autori:  REMUS CÂMPEANU.
 
       
         
  Rezumat:  Dezbateri în jurul miturilor istoriografice româneşti din Transilvania: Pătrunderea românilor ardeleni în administraţia provinciei, pe calea greco-catolicismului, pe parcursul veacului al XVIII-lea. O perioadă extrem de îndelungată, istoriografia română i-a definit pe românii din Transilvania drept victime ale istoriei, un popor situat în afara sistemului socio-politic al principatului, supus în totalitatea sa servituţii feudale. Această imagine a fost obsesiv cultivată atât de către scrisul istoric romantic şi mai apoi pozitivist, caracteristic secolului al XIX-lea şi primei jumătăţi a secolului XX, cât şi de către istoriografia marxist-comunistă, cu puternice accente naţionaliste în ultima sa fază, din anii 1947-1990.
   După anul 1990, au demarat şi în România, e adevărat cu întârziere de câteva decenii, cercetările de istoria elitelor, care au contribuit la demolarea puternicelor fortificaţii din domeniul istoriei ale ideologiei comuniste. Reevaluând trecutul românilor din Transilvania din perspectiva istoriei elitelor, s-a constatat că rezultatele obţinute au contrazis în mod spectaculos demonstraţiile istoricilor din perioada totalitarismului, din epoca postbelică sau din cea antebelică. Deoarece au focalizat doar marile repere ale mişcării naţionale româneşti sau au fost preocupaţi numai de evidenţierea maselor în derularea fenomenelor istorice, ei nu au avut capacitatea de a surprinde toate nuanţele societăţii româneşti. Doar câţiva istorici ai culturii şi ai religiei au sesizat că tabloul social al comunităţii româneşti din Transilvania, aşa cum a fost el prezentat până în 1990, era incomplet şi că lipseau din cadru diverse grupuri sociale mai mari sau mai mici, mai mult sau mai puţin importante.
   În anii din urmă, istoria elitelor s-a străduit să recupereze aceste absenţe şi să reîntregească angrenajul social românesc cu toate componentele neglijate, spre mai buna înţelegere a mecanismelor sale din trecut. Pe această cale, istoria elitelor a demolat un puternic mit al istoriografiei române, acela potrivit căruia, pe parcursul evului mediu şi în epoca modernă, lumea românească din Transilvania a rămas permanent ancorată în tiparele medievale şi, ca urmare a izolării şi conservatorismului ei, şi-a menţinut aceeaşi structură preponderent supusă servituţii feudale. Conform acestei teze, de-abia din secolul al XVIII-lea ar fi început să se schimbe câte ceva, Unirea religioasă a românilor cu Biserica Romei, iar mai apoi reformismul imperial generând unele categorii noi, firave şi cu o pondere statistică nesemnificativă.
 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă