Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA THEOLOGIA%20CATHOLICA - Ediţia nr.2 din 2010  
         
  Articol:   REÎNFIINŢAREA SLUJIRII DIACONALE PERMANENTE ÎN BISERICA ROMANO-CATOLICĂ OLANDEZĂ.

Autori:  . 		 
       
         
  Rezumat:  Ivită ca o consecinţă a hotărârilor Conciliului Vatican II şi influenţată de instituţia diaconatului din Biserica reformată din Olanda, problema diaconatului permanent a început a fi pusă în discuţie în Biserica Catolică olandeză în contextul crizei vocaţiilor la preoţie. Înainte de a fi implementată, această nouă, dar totodată veche formă de slujire a fost studiată la nivel local, după exemplul ţărilor vecine şi cu sprijinul Centrului Internaţional pentru Diaconat (IDC), fondat în 1966 cu sprijinul papei Paul al VI-lea. Începând cu 1977, prin hirotonirea unui prim diacon permanent, diaconatul permanent s-a răspândit progresiv în Biserica olandeză, luând diverse forme. Între anii ’80–’90, această instituţie s-a consolidat ca o formă de slujire complementară preoţiei, apreciată fiind de comunităţi şi constituind în acelaşi timp un răspuns la chemarea conciliului Vatican II în ceea ce priveşte angajarea laicilor în viaţa Bisericii. După 2000, candidaţii la diaconatul permanent au început să primească o formare tot mai riguroasă pentru a putea înfrunta realităţile complexe ale lumii contemporane.

Cuvinte cheie: Biserica Romano-Catolică olandeză, Diaconatul Permanent, Centrul Internaţional pentru diaconat (IDC), hirotonire, preoţie, laic, Vatican II, vocaţie, comunitate 		 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă