| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Corp şi seducţie. Seducţia joacă între deturnare şi revelaţie. A
seduce înseamnă a rătăci, a duce la rătăcire, a conduce în afara drumului cel
drept, dar şi a înşela, a trişa. Ea operează o inversie în care destinul subiectului
trece în corp, nu ca şi un corp alienat care-şi revendică autonomia în faţa
subiectului, ci ca provocare adresată celuilalt. Corpul este investit de o „calitate
fatală” caracterizată printr-o putere proprie. Astfel dacă subiectul este
caracterizat de dorinţă, ceea ce caracterizează corpul este seducţia. În seducţie
corpul nu are dorinţă, de aceea este seducător. Remarcăm o substituire a
corpului pulsional, locuit de dorinţă, cu un corp teatralizat. Dar termenul de
seducţie poate lua forma unei alte semnificaţii ca aceea a înşelăciunii, a deturnării
etc. Este vorba de o seducţie care produce o eclatare a aceluiaşi, pentru a se
deschide la o alteritate radicală. Urmând această poziţie, una dintre funcţiile
seducţiei este de a revela diferenţele, înscriindu-se într-o perspectivă etică sau
estetică. Este vorba de o deschidere la întâlnire, la viaţa, la recunoaşterea celuilalt
ca subiect. Corpul este întruparea însăşi a seducţiei. Pentru a seduce ochii
celuilalt, corpul poate să se facă fascinant, căci din punct de vedere al seducţiei
nu posedăm decât ceea ce arătăm. Corpul se exhibă prin podoabe şi semne,
pentru a stimula schimbul, jocul, provocarea. Pentru a seduce nu serveşte la
nimic să jucăm adevăr contra adevăr. Este suficient să manipulăm aparenţele. |
|
