Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA THEOLOGIA%20CATHOLICA - Ediţia nr.1-2 din 2017  
         
  Articol:   SENTIRE IN ECCLESIA ET CUM ECCLESIA. LITURGHIA, CULME ȘI IZVOR AL VIEȚII SPIRITUALE A SFÂNTULUI IGNAȚIU DE LOYOLA / SENTIRE IN ECCLESIA ET CUM ECCLESIA LA LITURGIA, CUMBRE Y FUENTE DE LA VIDA ESPIRITUAL DE SAN IGNACIO DE LOYOLA.

Autori:  JAIME EMILIO GONZÁLEZ MAGAÑA.
 
       
         
  Rezumat:  Sentire in ecclesia et cum ecclesia. Liturghia, culme și izvor al vieții spirituale a Sfântului Ignațiu de Loyola. Constituția Sacrosantum Concilium, publicată de fericitul Paul al VI-lea la data de 4 decembrie 1963, afirma că “liturghia este culmea spre care tinde activitatea bisericii și în același timp izvorul de unde provine toata puterea ei”. că atare, mi se pare corect să afirm că liturghia este în același timp și culmea și izvorul vieții spirituale. Dacă o considerăm că adevărată rugăciune a Bisericii, liturghia este fundamentul unic și irepetabil al relației omului cu Dumnezeu și dă mărturie despre relația și inserarea fiecăruia în țesutul eclezial al Bisericii, mireasa mistică a lui Cristos. Deși unii au afirmat opusul, spiritualitatea ignațiană își înfige rădăcinile și se dezvoltă în cadrul mișcării liturgice ecleziale. Sfântul Ignațiu de Loyola a știut să descopere frumusețea, intensitatea și amploarea liturghiei în mediul eclezial anterior Conciliului de Trento și în plină Reformă, prin întemeierea Societății lui Isus a contribuit la întărirea poziției Bisericii care susținea că manifestările liturgice sunt izvor de viată și bogăție spirituală. Plecând de la aceste premise, mi se pare potrivit să încep realizarea unor analize istorice care să favorizeze înțelegerea relației inseparabile dintre liturghie și spiritualitatea ignațiană. Punctul nostru de plecare este convingerea personală că legătura dintre liturghie și spiritualitate este încă puţin dezvoltată și cercetată atât în mediul științei liturgice cât și în cel al spiritualității și mai ales cu privire la spiritualitatea Sfântului Ignațiu de Loyola și al primilor iezuiți. Faptul că acest subiect nu a fost încă studiat în profunzime, nu înseamnă că este un subiect secundar în efortul eclezial comun care favorizează experiența cu Dumnezeu. De fapt, plecând de la supoziția că practica liturgica își înfige rădăcinile în viața și practica Bisericii, presupune că este o cale normală prin care omul se apropie de taina sfântă și, deci, favorizează relația personală cu Dumnezeu. Intenția noastră este să prezentăm experiența istorică, spirituală și mistică a sfântului din Loyola, că o cale viabilă care favorizează experimentarea lui Dumnezeu, convinși că “liturghia este inima vieții spirituale a creștinului, prima școală a ascultării Cuvântului lui Dumnezeu și locul prin excelență a invocării Mângâietorului; în liturghie, Spiritul amintește și actualizează misterul lui Cristos, îi face ascultători pe credincioși Cuvântului lui Dumnezeu, le permite să anunțe și să dea mărturie despre credinţă, îi transformă în imaginea Aceluia care i-a chemat să-I continue misiunea de Slujitor al Tatălui și de vestitori ai Evangheliei la toate făptura”.

Cuvinte-cheie: Spiritualitate, Liturghie, Ignațiu de Loyola, Rugăciune, Formare, Euharistie, Preoție, Exerciții spirituale, Cavalerie, Ordine militare, Compania lui Isus.
 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă