Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

Concordia, liantul familiei şi al societăţii. Printre punctele care merită o atenţie specială azi se numără dimensiunea socială a căsătoriei. Căsătoria se naşte din consimţământul reciproc liber dintre un bărbat şi o femeie care se dăruiesc unul altuia pentru întreaga durată a vieţii lor. Dar nu este suficient ca bărbatul şi femeia să-şi spună „da” unul altuia pentru ca să se nască o căsătorie. Mai trebuie ca acest act să aibă o dimensiune socială şi să fie recunoscut ca atare de societatea în care trăiesc. Binele societăţii este legat de cel al familiei şi invers.

Omul este, potrivit definiţiei lui Aristotel reluate de sf. Toma, un „animal politic” sau un „animal social”. În consecinţă nu se mai pune doar problema binelui individual al omului, ci şi a binelui ansamblului oamenilor, a binelui „întregului”, care nu trebuie confundat cu binele tuturor, care ar consta în ultimă instanţă în suma binelui individual al fiecăruia. A te întreba asupra scopului societăţii sau al comunităţii înseamnă să te întrebi asupra a ceea ce se numeşte „binele comun”.

Pentru sf. Toma, binele comun este dreptatea şi fără el nu există concordie. Punctul de vedere al sf. Toma prezintă particularitatea că insistă asupra legăturii binelui comun cu virtuţile. El constă într-adevăr în exercitarea virtuţilor de către membrii unei comunităţi tocmai ca membri ai acestei comunităţi. Această abordare, desigur, este diferită faţă de modul deja obişnuit de a aborda problema binelui comun pentru care binele comun cuprinde ansamblul condiţiilor vieţii sociale care permit oamenilor, familiilor şi grupurilor să se împlinească mai deplin şi mai uşor, dar nu i se opune.

Binele comun se referă nu numai la binele societăţii, ci şi la binele comunităţilor particulare din sânul societăţii, dintre care familia est cea dintâi şi cea fundamentală. În măsura în care, cum spune sf. Toma, virtuţile sunt cuprinse în caritate, este pur şi simplu imposibil să lucrezi pentru o veritabilă concordie familială fără să lucrezi în acelaşi timp pentru binele societăţii. Invers, a lucra într-adevăr pentru binele comun al societăţii nu se poate face fără a lucra în acelaşi timp pentru binele familiei.

Cuvinte cheie: binele comun, concordie, familie, căsătorie, dreptate, societate