Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA THEOLOGIA%20CATHOLICA - Ediţia nr.1 din 2010  
         
  Articol:   O RĂSTURNARE ÎN ECLEZIOLOGIA SECOLULUI XVIII, CARE I-A TRANSFORMAT PE LATINI ŞI PE GRECI ÎN DOUĂ CONFESIUNI DIFERITE, ACUZÂNDU-SE RECIPROC DE ERORI ÎN CREDINŢĂ, ŞI CARE S-AU NUMIT DE ATUNCI „CATOLICĂ”, RESPECTIV „ORTODOXĂ” / EIN UMSTURZ IN DER EKKLESIOLOGIE DES 18. JAHRHUNDERTS, DER LATEINER UND GRIECHEN ZU ZWEI KONFESSIONEN MACHTE, WELCHE SICH GEGENSEITIG DES IRRTUMS IM GLAUBEN BESCHULDIGEN UND SICH SEITHER „KATHOLIKEN” BZW. „ORTHODOXE” NENNEN.

Autori:  ERNST CHRISTOPH SUTTNER.
 
       
         
  Rezumat:  La conciliul de la Ferrara – Florenţa (1438–9), Bisericile din Apus şi Răsărit, deşi separate formal, şi-au respectat reciproc demnitatea eclezială şi au acceptat faptul că unitatea Bisericii poate exista în diversitatea tradiţiilor. Această perspectivă s-a schimbat în timp, mai cu seamă după conciliul de la Trento (1545–63). Clarificând-şi dogma în raport cu teologia protestantă, catolicismul a perceput unitatea Bisericii ca uniformitate şi a considerat – în opoziţie totală cu percepţia florentină – orice comunitate din afara obedienţei romane ca eretică sau suspectă de erezie. În aceeaşi perioadă, Biserica greacă de sub dominaţia otomană a atins o perioadă de stabilitate, după dificultăţile din timpul lui Kyrillos Lukaris (1572–1638) şi din cauza declinului Imperiului otoman. A fost momentul în care şi-a putut revizui teologia, iar rezultatul a fost concepţia conform căreia Biserica Ortodoxă este singura păstrătoare a tezaurului nealterat al Revelaţiei. Aceste două poziţii sunt cel mai bine reflectate în două documente ale perioadei: decretul din 1729 al Congregaţiei de Propaganda Fide şi hotărârea sinodală a Patriarhiei constantinopolitane din 1755. Cele două documente se bazează pe ecleziologia din epocă a celor două Biserici şi neagă atât eclezialitatea celeilate, cât şi capabilitatea de a administra în mod valid Sfintele Taine. Din aceste două perspective, posibilitatea pentru fiecare dintre cele două Biserici de a asigura mântuirea membrilor lor părea a fi eliminată. Unele dintre aceste dificultăţi încă trebuie depăşite.

Cuvinte cheie: unitatea Bisericii, conciliul de la Ferrara-Florenţa, conciliul de la Trento, ecleziologie catolică, eclesiologie ortodoxă, recunoaşterea Sfintelor Taine
 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă