| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Relicvele Sf. apostol Andrei şi cinstirea lor la Patras, Constantinopole, Amalfi şi Roma. Articolul îşi propune să sublinieze existenţa unui patrimoniu de credinţă comun al Bisericilor din Apus şi Răsărit, centrat în jurul Sf. apostol Andrei. Locul unde s-a născut cultul relicvelor apostolului este cel unde a fost înmormîntat apostolul, Patras. Odată cu mutarea relicvelor la Constantinopole, la mijlocul sec. IV, „Roma cea nouă” s-a pus şi ea sub ocrotirea apostolului Andrei. Cultul său în capitala Imperiului bizantin s-a născut cu întîrziere, avînd drept scop consolidarea autorităţii patriarhilor de acolo – cu ajutorul principiului apostolic – în confruntările lor cu papalitatea şi cu autoritatea crescîndă a împăraţilor bizantini. Odată fundamentat, cultul a fost clădit apoi în etape, ajungînd în secolul XIX sărbătoarea prin excelenţă a scaunului patriarhal constantinopolitan.
Relicvele apostolului Andrei nu au rămas însă în toată această perioadă la Constantinopole. În urma cruciadei a patra, cuceritorii au luat moaştele şi le-au dus înspre Apus, unde au fost aşezate la Amalfi, în Campania. Aşa cum era de aşteptat, în noua locaţie s-a născut în scurt timp un cult al relicvelor primului chemat dintre apostoli. Amalfi nu a rămas însă singurul loc din Apus legat de aceste moaşte. Capul apostolului, rămas la Patras, a fost dăruit de despotul Moreei, Thomas Palaiologos, papei Pius II în 1461 – după ce Bizanţul căzuse sub dominaţia otomană. Ajunsă la Roma, ceastă relicvă a fost adăugată patrimoniului existent, dînd naştere unui cult roman al apostolului Andrei.
După toate aceste peregrinări, relicvele Sf. Andrei au fost readuse la Patras în 1964, la iniţiativa papei Paul VI. Acest gest a fost nu numai unul de apropiere între Bisericile din Apus şi Răsărit – salutat de patriarhul ecumenic Athenagoras I – ci a marcat încheierea unui ciclu. După ce au poposit în diferite locaţii din Răsărit şi Apus, relicvele s-au întors acasă, nu înainte de a uni – printr-un cult comun – cele două jumătăţi ale creştinătăţii. |
|
