| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Referindu-se la căderea comunismului în Europa Centrală şi de Est, atât unii autori cât şi simpli cetăţeni, descriu modalitatea efectivă de transfer a puterii utilizând sintagma de ,,revoluţie”. Dar teoriile acţiunii colective consideră revoluţiile ca fiind tipuri specifice de acţiune colectivă, diferenţiându-le, astfel, de rebeliuni, revolte, mişcări socile ori lovituri de stat. Pentru a fi considerată o revoluţie, o acţiune, nu numai că trebuie să producă unele schimbări esenţiale ale sistemului dar trebuie să prezinte şi unele caracteristici structurale specifice. În absenţa acestor caracteristici, oricât de semnificativă ar fi schimbarea, acţiunea al cărui rezltat este (schimbarea n.n.) nu poate fi considerată o revoluţie. Pentru a ilustra aceasta utilizare uneori problematică a conceptului de ,,revoluţie”, lucrarea de faţă prezintă concluziile unei analize extensive realizate asupra evenimentelor din decembrie 1989 din Romania. Studiul demonstrează că, în concordanţă cu teoriile acţiunii colective, evenimentele din Romania nu pot fi numite ,,revoluţie” fiind absent unul dintre criteriile structurale majore: existenţa mişcărilor de opoziţie deschise şi organizate. Astfel ramâne deschisă doar posibilitatea unei rebeliuni interconectate cu o lovitură de stat. Analiza a fost fundamentată pe un cadru conceptual descris de teoriile propuse de: Theda Skocpol, Charles Tilly, Ted Gurr, Michael Kimmel, Bruce Ackerman, Sammuel Huntigton, Jack Goldstone, Leslie Homes, Daniel Chirot, Alfred Linz şi Juan Stepan şi alţii. |
|
