Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA PHILOSOPHIA - Ediţia nr.3 din 2012  
         
  Articol:   NAŞTEREA NAŢIONALISMULUI ÎN REVOLUŢIA FRANCEZĂ / THE BIRTH OF NATION IN FRENCH REVOLUTION.

Autori:  .
 
       
         
  Rezumat:   Naşterea naţionalismului în Revoluţia Franceză. În studiul de faţă am încercat să elaborez o viziune alternativă asupra genezei naţiunii. Conform acestei viziuni, „naţiunea” este un produs al modernităţii târzii; prin urmare, putem clasifica această viziune ca una „modernistă”. Poziţia mea este că înaintea Revoluţiei Franceze nu exista acea formă specifică a comunităţii politice pe care o numim astăzi „naţiune”. Naţiune (ca o formă specifică a comunităţii politice) şi naţionalismul (ca o formă specifică a interpretării colective de sine) sunt rezultatele Revoluţiei Franceze, atât din punct de vedere istoric, cât şi din punct de vedere politic (sau ideologic). Totuşi, contrar majorităţii cercetătorilor „modernişti” (ca, de pildă, Ernest Gellner) care sunt adepţii explicaţilor sociologice şi care, prin urmare, văd în geneza naţiunii o „necesitate sociologică”, eu am încercat să argumentez că naţiunea nu este altceva decât forma incorporată a unei ideologii, şi anume, ideologia suveranităţii naţionale. Prin urmare, naţiunea nu este (iar geneza naţiunii nu a fost) o necesitate istorică (şi nici măcar una „sociologică”). Dincolo însă de toate acestea, trebuie să rămânem conştienţi de faptul că au existat (şi există până azi) anumite mecanisme (în majoritatea lor de natură politică) care nu numai că au stimulat geneza naţiunii, dar – prin funcţionarea lor de zi cu zi – reproduc permanent această formă specifică a comunităţii politice. Un astfel de mecanism ar fi, fără îndoială, guvernarea democratică – sau Republica, cum a fost denumită ea la acea vreme. Nu este deci întâmplător că István Bibó, unul dintre cei mai mari gânditori maghiari din secolul 20, avea ferma convingere (exprimată în repetate rânduri) că „naţionalismul” şi „democratismul” sunt de fapt „fraţi gemeni”, deoarece au venit pe lume în acelaşi timp şi loc.

Cuvinte cheie: naţiune, identitate naţională, democraţie, suveranitate naţională, Revoluţia Franceză
 
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă