Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

Intenţionez să pun în evidenţă dezbaterile istorice despre noţiunea husserliană a reflecţiei transcedentale din jurul anului 1930. Această noţiunea este esenţială pentru proiectul fenomenologiei transcedentale al lui Husserl. Cea mai uşoară interpretare, bazată pe noţiunea percepţiei secundare a lui Brentano, este reprezentată de critica lui Husserl făcută de Rudolf Zocher. Critica lui Zocher este atacată de Eugen Fink, ultimul asistent al lui Husserl. Apărarea sa conţine, totuşi, revendicări puternice faţă de practicabilitatea reducţiei transcedentale şi a diferitelor feluri de ego pe care le implică. Eu cercetez dacă punctul său de vedere ar putea fi atribuit lui Husserl. O teorie detaliată a reflecţiei transcedentale se găseşte în A şasea meditaţie carteziană a lui Fink, dar e posibilă identificarea originilor sale husserliene. Examinez câteva obiecţii de bun-simţ, aşa cum sunt prezentate de o critică a lui Roman Ingarden, fost student de-al lui Husserl. Intenţionez să arat că e posibilă schiţarea unei abordări husserliene specifice a problemei reflecţiei transcedentale, fiind mai puţin predispusă la obiecţii care ar putea fi îndreptate împotriva expunerii lui Fink.

Cuvinte-cheie: fenomenologie, reflecţie, ego transcedental, refres infinit; Husserl, Edmund; Fink, Eudegn; Zocher, Rudolf; Ingarden, Roman; Landgrebe, Ludwig.