| |
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEÅž-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului. |
|
| |
Rezumat: Epoca modernă este eminamente caracterizată prin interogarea puterilor raţionalităţii, care, după cum o arată Kant, îşi demonstrează deopotrivă suveranitatea, deoarece ea nu mai caută nici un sprijin în cer, şi finitudinea, căci nu-şi creează propriul conţinut, ci îl primeşte cu necesitate din experienţă. Deja la Kant, această interogare ia totuşi, forma mai precisă a întrebării despre locul atribuit ştiinţei logicii în cadrul filosofiei. Îmi propun să arăt aici că filosofia în accepţia sa modernă, adică fenomenologia, al cărei cuvânt de ordine a fost de la început reîntoarcerea la lucrurile însele şi voinţa de a se sprijini pe experienţa vie fără a se mulţumi cu „simple cuvinte”, s-a definit fundamental ca o critică a formalismului logic şi că această critică şi-a găsit, atât la Heidegger cât şi la Husserl, o bună parte din inspiraţie la autorul Criticii raţiunii pure. Într-adevăr, Kant este cel care, după secole de stagnare, pune din nou întrebarea asupra a ceea ce trebuie să fie logica şi o redefineşte dându-i forma unei logici transcendentale, adică a unei logici a obiectului, sau mai precis, după propriii săi termeni, a unei „logici a adevărului” . Astfel, el deschide, cu Hegel, nu numai calea identificării, pur şi simplu, a metafizicii şi logicii dialectice, ci şi calea problematicii propriu-zis fenomenologice, Odată cu Husserl, a unei „genealogii” a logicii, iar odată cu Heidegger, a unei „destrucţii” a logicii şcolare şi a unei puneri radicale sub semnul întrebării a hegemoniei logicii în filosofia occidentală. |
|
