Abstract: Corpuri de femei și case de copii în Enfants du diable de Liliana Lazar. Numeroși scriitori români contemporani de expresie franceză aleg să revină sub o formă ficțională la o parte relativ recentă a istoriei României, mai precis la trecutul comunist, denunțând disfuncționalitățile „societății socialiste multilateral dezvoltate” din timpul ultimilor ani ai dictaturii ceaușiste. În romanul său, Enfants du diable (2016), meritul Lilianei Lazar este de a expune natura abuzivă a regimului comunist totalitar prin intermediul unei problematici mai puțin explorate de ficțiunea română post-decembristă, și anume cea a corpului femeii, devenit corp public și politic în urma implementării Decretului 770/1966 ce interzicea avortul. Scopul prezentei lucrări este de a examina modul în care romanul Lilianei Lazar reia această problematică și îi ficționalizează consecințele sociale și personale, precum și felul în care el denunță o formă mai puțin evidentă a sistemului carceral comunist, și anume instituționalizarea copiilor orfani.

Cuvinte-cheie: comunism, regim totalitar, corp feminin, orfelinat, sistem carceral, Liliana Lazar, Nicolae Ceaușescu