Abstract: Perspective ecocritice şi tensiuni narative în romanul El padre de Blancanieves de Belén Gopegui. Relaţia dintre literatură şi ecologie este studiată atent de câteva decenii, pe diverse paliere, abordate de paradigma încă fluctuantă a ecocriticii. În acest context, scopul nostru este să explorăm potenţialul unei lecturi ecocritice a romanului El padre de Blancanieves de Belén Gopegui şi să punem în evidenţă modul în care întrebările incomode ale personajelor, răspunsurile complet articulate și cele încă latente alcătuiesc o rețea complexă de tensiuni narative. În centrul romanului se află nevoia stringentă de autointerogare individuală și de reevaluare colectivă a valorilor, interacțiunilor și limitelor etice. Personajele sunt traversate de îndoieli și ezitări cu privire la motivele care le determină să lupte pentru schimbare sau să apere acel status quo de care s-au ataşat. Gopegui reuşeşte astfel să atingă un echilibru fragil pe linia de demarcaţie dintre exprimarea clară a unor poziții ideologice anti-capitaliste și motivații umane complexe.

Cuvinte-cheie: sistem, ideologie, capitalism, ecocritică, subiect colectiv