Abstract: Câteva observații privind funcționarea adverbului dizque, un element de discontinuitate diacronică și diatopică în spaniolă. Adverbul dizque stă la baza unei duble discontinuități în panorama limbii spaniole. Pe de o parte, el marchează o discontinuitate diacronică, valorile sale modalo-epistemice și pragmatice dezvoltându-se semnificativ față de secolul al XIII-lea, când este înregistrat pentru prima dată în spaniola veche cu sensul evidențialo-citațional ce rezultă din etimologia sa. Pe de altă parte, dizque este afectat de o discontinuitate diatopică, aproape ieșind din uz în Peninsula Iberică, dar fiind extrem de productiv în varietățile hispano-americane. Lucrarea de față urmărește evoluția valorilor modale și discursive ale lui dizque și observă comportamentul semantic al acestui lexem printr-o analiză de corpus concluzionând că, în spaniola hispano-americană actuală, el și-a consolidat poziția în periferia stângă, putând determina atât o propoziție întreagă, cât și un singur constituent și prezentând particularități sintactice bine stabilite.

Cuvinte-cheie: evidențialitate, epistemic, sintaxă, pragmatică