Cafea, trufe și alte delicii în “Plăcerea Elizei Lynch” de Anne Enright. Romanul Annei Enright, Plăcerea Elizei Lynch, urmărește călătoria protagonistei la Asunción și pe cea a doctorului William Stewart, care se îndepărtează de oraș spre ținutul mai inocent dar răvășit de război al Anzilor Cordilieri, în Paraguayul de la mijlocul secolului XIX. Hrana și lipsa acesteia sunt un leitmotiv al romanului, într-o gamă care se întinde de la banchet sau consumismul neînfrânat până la foamete sau canibalism. O biografie ficțională a unor figuri istorice și în același timp un comentariu asupra consumismului contemporan, romanul aduce în prim plan experiența corporală a gravidității Elizei Lynch, cu poftele și transformările ei fiziologice, și deplasează perspectiva istorică în sarcina observatorului european, doctorul Stewart, care se face ecoul fascinației descumpănite, repulsiei și poziției moraliste patriarhale cu care istoricii de gen masculin scriau îndeobște despre colonii. Mai mult, într-o țară aflată în pragul modernizării, reacția ambivalentă a lui Stewart la visceralitatea sexualității și violenței războiului e tipică pentru experiența abjecției care precedă și totodată cauzează stabilirea unor norme și a unei ordini simbolice în formarea subiectivității. Eseul de față se bazează pe teoria abjecției elaborată de Julia Kristeva pentru a arăta modul în care Enright folosește reprezentări ale hranei și ale corpului feminin pentru a tematiza procese istorice și poziția femeilor în ordinea discursului.

Cuvinte cheie: Anne Enright, Plăcerea Elizei Lynch, Julia Kristeva, abjectul, corpul feminin, maternitate, istorie