Când arta povestirii devine patrimoniu. Irlanda e o țară cu o experiență aproape unică a povestitului. Poveștile reprezintă un tezaur a ceea ce a fost vreme de secole tradiția orală a celților, un popor a cărui civilizație își are originile în Europa, dar care a găsit în Irlanda un spațiu ocrotit, în care cultura lor a putut fi păstrată. Aceste povești ne conduc într-o lume fabuloasă și fascinantă, în care realitatea se îngemănează cu fantezia fără limite, și în care timpul așa cum îl concepem noi de fapt nu contează. Acest tărâm este în același timp Irlanda antică și lumea mitică a așa-numitelor Sídhe, fermecata Lume de Dincolo a zânelor (Gantz, 2). Articolului de față intenționează să se concentreze asupra câtorva dintre aceste povești dintre cele considerate mai representative și să examineze cum au devenit esența spiritului irlandez, transmise din generație în generație, constituind ceea ce se numește azi specificul irlandez.

Cuvinte cheie: Tuatha Dé Danaan, Ulster, Cú Chulainn, Macha, Finn MacCool, Fianna, Oisín, dinnsheanchas, imram, echtra, buile, Sweeney