AMBIENTUM BIOETHICA BIOLOGIA CHEMIA DIGITALIA DRAMATICA EDUCATIO ARTIS GYMNAST. ENGINEERING EPHEMERIDES EUROPAEA GEOGRAPHIA GEOLOGIA HISTORIA HISTORIA ARTIUM INFORMATICA IURISPRUDENTIA MATHEMATICA MUSICA NEGOTIA OECONOMICA PHILOLOGIA PHILOSOPHIA PHYSICA POLITICA PSYCHOLOGIA-PAEDAGOGIA SOCIOLOGIA THEOLOGIA CATHOLICA THEOLOGIA CATHOLICA LATIN THEOLOGIA GR.-CATH. VARAD THEOLOGIA ORTHODOXA THEOLOGIA REF. TRANSYLVAN
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.
Autori: RUDOLF WINDISCH.
Giambattista Vico (1668-1744) şi începuturile Pragmatismului. Articolul următor poate fi considerat ca o contribuţie la înţelegerea deplină a filosofului napolitan Giambattista Vico (1668-1744) şi a celei mai importante lucrări ale sale, La Scienza Nuova (1725, 31744), desconsiderată de contemporanii săi. Abordarea lui Vico pentru a explica crearea limbii cu privire la transfomarea primilor oameni într-o societate vorbitoare, dezvoltată ‚verbal’, poate fi percepută ca fiind punctul crucial al gândirii sale. Cum a reuşit în cele din urmă omenirea? Oamenii au dezvoltat o limbă poetică, extrem de artificială, dintr-o comunicare mută, nonverbală sub formă de gesturi şi semne (italiană “segni”) referitoare la ‚obiecte’ din mediul înconjurător prin intermediul unor semne heraldice sau metaforice. Această primă limbă a omenirii, un frumos punct de vedere, a fost coruptă mai târziu de elaborarea conceptului logic al gramaticii. Teza lui Vico este ‚fantastică’, ‚măreaţă’ în sensul literal al cuvântului, dar reprezintă, după cum credem, prima încercare de a explica crearea limbii cu referire la concepţia pragmatică (cf. grecescul poiein ‚a face, a creea’). Vico a fost acceptat doar începând cu secolul 19, mai ales de către compatriotul italian Benedetto Croce (1866-1952), care a remarcat meritele lui Vico cu privire la importanţa separării studiilor culturale de şiinţele naturale din punct de vedere metodologic.
Cuvinte cheie: concepţia de origine a limbii în secolul 18; limbajul mut prin gesturi; limbajul semnelor; forma poetică a limbajului; ştiinţele naturale; ştiinţele culturale; evoluţia socială şi culturală.
