Rezumat: Disolutia subiectului și specularitate minerală în opera poetică a lui Roger Caillois. Promotor al gândirii analogice – o gândire științifică, filozofică și poetică a naturii – Roger Caillois dezvoltă o etică poetică extrem de exigentă. Postulând, în opera sa critică și poetică, necesitatea dizolvării subiectului, Caillois urmărește totodată să reconfirme prezența eului poetic, să-și alunge teama de instinct și să-și asigure, în cele din urmă, propria legitimitate literară. Procedând astfel, alege piatra, văzută mereu în opoziție cu volubilitatea indecentă a plantei, drept model literar al durabilului. Piatra va deveni atât o emblemă a poeticii lui Caillois, cât și un spațiu de reflectare a eului liric.

Cuvinte-cheie: Caillois, poezie, natură, disoluție, subiect