Rezumat: Perspective transnaționale în Istoria literaturii române contemporane. O analiză a literaturii la nivel global implică o perspectivă transnațională asupra evoluției și a integrării acesteia pe piața internațională. Studiile recente aparținând literaturii globale (World Literature) presupun tocmai o astfel de analiză a investigării modului în care anumite literaturi naționale s-au dezvoltat în cadrul literaturilor globale. Utilizând concepte precum „literatură minoră” sau „majoră” sau, mai precis, „literatură centrală” și „periferică,” o analiză a fenomenului este necesară, după părerea mea, în special în cazul afirmării la nivel internațional a unor literaturi provenind din culturi „minore” sau chiar izolate. Mihai Iovănel, în Istoria literaturii române contemporane. 1990-2020, propune o analiză mai degrabă tematică a literaturii naționale contemporane, iar nu una istorică, analizată prin intermediul evoluțiilor literare temporale. Autorul integrează, îndeosebi în ultimul capitol al istoriei sale literare, o perspectivă transnațională asupra literaturii române contemporane. Astfel, lucrarea de față își propune o analiză a modului în care scriitorii români și operele acestora sunt percepute de criticul literar drept o literatură „cu specific transnațional” și, mai mult decât atât, a modalității prin care Iovănel reușește să inoveze strategiile de interpretare critică în istoriografia literară. Un studiu, așadar, dedicat în speță ultimei părți a Istoriei... lui Mihai Iovănel, având scopul de a identifica noi strategii de extindere a spectrului literar național înspre unul transnațional, căci autorul analizează posibilitățile de integrare și promovare a literaturii naționale contemporane la nivel global.

Cuvinte-cheie: literatură transnațională, literatură națională, migrație, istorie literară, periodizare