Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

Inovaţie şi tradiţie în „fono-simbolismul” italian. Am studiat etimologia şi fono-simbolismul a trei verbe utilizate de către Dante în lucrarea sa Divina Comedie - volumul Infernul, pentru a descrie acţiunea de a mânca un craniu: manducare, mangiare, manicare. In italiana populară verbul a mânca pare a-şi avea originea în verbul magnare, unde structura /GN/ este pur şi simplu particularitatea expresivă populară a acelui verb. Lingviştii au tendinţa de a analiza îndeosebi structura /GN/ ca fiind o modificare a grupului /NG/, dar nu se opresc îndeajuns asupra independenţei acestuia. Obiectivul meu este de a demonstra prin această lucrare că formele mangiare-magnare nu alcătuiesc un cuplu. Fiecare structură are propriile origini, independente una de cealaltă. De aceea, ar fi potrivită o revizuire a ideii tradiţionale şi deja stabilite conform căreia verbul magnare reprezintă o modificare expresivă a verbului mangiare.

Cuvinte cheie: italian, schimbare, tradiţie, fono-simbolism, mangiare.