Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA PHILOLOGIA - Ediţia nr.3 din 2001  
         
  Articol:   PROFESORUL D.D. DRAŞOVEANU (1931 – 2001).

Autori:  G.G. NEAMŢU, ŞTEFAN GENCĂRĂU.
 
       
         
  Rezumat:   Urmărind istoria lingvisticii şi a filologiei româneşti pe şcoli, D. Macrea remarca, în cazul grupării clujene, un interes deosebit faţă de lingvistica diacronică, o deschidere spre domeniul istoriei limbii, dar şi spre lingvistica generală, romanistică, lexicologie, lexicografie, fonetică, fonologie, ortografie, geografie lingvistică, stilistică, toponimie, antroponimie şi spre multe alte ştiinţe ale limbajului ale căror teritorii aveau să se configureze mai tîrziu. Numele avute în vedere de către Macrea erau, înainte de toate, cele ale întemeietorilor: Sextil Puşcariu, Emil Petrovici, ştefan Paşca, toţi aceştia profesori la catedra de limba română a facultăţii noastre şi cercetători în cadrul Muzeului Limbei Române. Consecventă, şcoala lingvistică clujeană şi-a asumat, o bună bucată de vreme, cercetarea în domeniile consacrate prin activitatea lui Sextil Puşcariu, în dialectologie şi istoria limbii, pentru ca, la mai puţin de o jumătate de veac de la înfiinţarea Muzeului Limbei Române, să-şi afirme disponibilitatea de a aborda problemele limbii în diversitatea ori, cum se spune azi, în integralitatea lor, poate, tocmai spre a da înfăţişarea unei construcţii durabile operei ce i se prezenta, în 1978, lui Macrea drept "şantier pe care nu s-au terminat clădirile măreţe proiectate". În acest an în care au plecat dintre noi doi dintre cei ce au pledat pentru consecvenţă în cercetarea lingvistică clujeană, se cuvine să arătăm că, dacă lui Romulus Todoran îi revine meritul de a fi făcut să dăinuiască cercetarea diatopică a românei, celor ce ne-au părăsit de curînd, lui Mircea Zdrenghea şi lui D.D. Draşoveanu le datorăm "îndreptarea" spre abordarea sincronică a limbii, spre româna contemporană, aşezarea firească a interesului pentru morfologie şi pentru sintaxă în buna tradiţie a lingvisticii închipuite de Puşcariu. D.D. Draşoveanu rămîne, atît pentru cei ce s-au format sub directa lui îndrumare, cît şi pentru toţi aceia care, fără a fi avut privilegiul de a-i fi în preajmă, au găsit în opera lui punctul de plecare, argumentul pentru propria lor întreprindere ştiinţifică, şeful de necontestat al şcolii clujene de gramatică din ultimii 30 de ani, titularul regretat şi de neegalat al Cursului de sintaxă a limbii române contemporane de la Facultatea de Litere din Cluj-Napoca.  
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă