Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

 
       
         
    STUDIA PHILOLOGIA - Ediţia nr.3 din 2001  
         
  Articol:   PROFESORUL D.D. DRAŞOVEANU.

Autori:  ŞTEFAN OLTEAN.
 
       
         
  Rezumat:   Facultatea de Litere a suferit o grea pierdere: ne-a părăsit, la vîrsta de 70 de ani, profesorul universitar doctor D. D. Draşoveanu, eminent profesor al Universităţii clujene, dascăl de vocaţie, sef al Catedrei de Limba Română, strălucit reprezentant al lingvisitcii române, creator de şcoală în domeniul sintaxei limbii române, la care s-au format numerose generaţii de studenţi, profesori şi cercetători. Pierderea este irecuperabilă nu numai pentru Facultatea de Litere sau Catedra de Limba Română, ci şi pentru lingvistica română în general, golul lăsat în urma dispariţiei sale neputînd fi suplinit. Fost şef al Catedrei de Limba Română şi Lingvistică Generală după anii 90, profesorul D. D. Draşoveanu sau, pe scurt, D. D., ştia bine ce are de făcut şi şi-a văzut împlinită dorinţa: a creat, prin talentul şi strădaniile sale, o şcoală de sintaxă la Cluj, unică în România, pe care a însufleţit-o, a călăuzit-o şi a consacrat-o pe plan naţional. Mai mult chiar, idei ale sale au penetrat şi dincolo de graniţele ţării, căci Profesorul a fost un lingvist de talie mondială. D. D. Draşoveanu a ilustrat prin ampla sa activitate profilul unui cărturar exemplar, deschizător de drumuri şi creator de stil în domeniul cercetărilor asupra limbii române contemporane. Generaţii în şir de studenţi, cadre didactice, colegi de la Universitatea Babeş-Bolyai şi cercetători vor păstra vie amintirea excepţionalelor sale cursuri şi contribuţii ştiinţifice. De unde însă impactul acesta puternic al ideilor lui D. D. Draşoveanu asupra studenţilor, lingviştilor şi sintacticienilor? Desigur, el provine de la calitatea excepţională a cursurilor sale sau, mai precis, al Cursului, unic la Facultatea de Litere prin forţa şi spectacolul său, care a creat o stare de efervescenţă în rîndul celor care îl audiau. Fenomenul nu poate fi rupt de intuiţiile absolut geniale ale lui D. D. Draşoveanu, de logica impecabilă a gîndirii sale, clădită pe argumente, contraargumente şi contraargumente la contraargumente. Căci Profesorul, conştient de noutatea, originalitatea şi forţa ideilor sale, anticipa posibilele reacţii şi avea pregătit răspunsul care întotdeauna îi dădea cîştig de cauză. Convingerile sale erau ferme, logica sa era impecabilă, ea se desfăşura cu o precizie exemplară din treaptă în treaptă. Era ceva uimitor. Gîndurile sale nu erau convolute; dimpotrivă, impresionau prin simplitatea lor, prin limpezimea de cristal, tipice oricărui edificiu trainic. Puterea de convingere şi, totodată, de seducţie era totală. Profesorul nu citea, ci dialoga, iar cursul îţi rămînea viu în memorie. Nu este deci de mirare că D. D. Draşoveanu a influenţat şi format generaţii de lingvişti. El a scris şi cărţi, a publicat numeroase articole şi studii, toate din dorinţa sinceră de a descoperi adevărul despre structura limbii române. Şi a reuşit.  
         
     
         
         
      Revenire la pagina precedentă