AMBIENTUM BIOETHICA BIOLOGIA CHEMIA DIGITALIA DRAMATICA EDUCATIO ARTIS GYMNAST. ENGINEERING EPHEMERIDES EUROPAEA GEOGRAPHIA GEOLOGIA HISTORIA HISTORIA ARTIUM INFORMATICA IURISPRUDENTIA MATHEMATICA MUSICA NEGOTIA OECONOMICA PHILOLOGIA PHILOSOPHIA PHYSICA POLITICA PSYCHOLOGIA-PAEDAGOGIA SOCIOLOGIA THEOLOGIA CATHOLICA THEOLOGIA CATHOLICA LATIN THEOLOGIA GR.-CATH. VARAD THEOLOGIA ORTHODOXA THEOLOGIA REF. TRANSYLVAN
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.
Autori: ELENA PLATON.
DOI: 10.24193/subbphilo.2020.2.15
Published Online: 2020-05-10
Published Print: 2020-06-29
pp. 217-234
FULL PDF
Modelul vegetal în conceptualizarea creației. Studiul nostru își propune să formuleze câteva ipoteze despre modul în care a fost conceptualizată ideea de creație, atât în cazul celui mai mare și mai fascinant dintre toate actele creatoare, și anume, facerea lumii, cât și în cazul creării altor forme ale existenței, pe diferite paliere ale sale: uman, vegetal, animal sau mineral. Reflecțiile noastre pornesc de la câteva metafore conceptuale ale creației, identificate în textul biblic, pentru a le compara cu cele din miturile cosmogonice, credințele populare sau textele folclorice (basme, descântece, colinde etc.) care vorbesc despre diferite tipuri de creație: facerea pământului ori a soarelui și regenerarea periodică a timpului, conceperea ființei umane sau a puilor de animale, crearea legăturilor familiale și sociale, generarea vorbirii, a sentimentelor sau a calităților ființelor și lucrurilor sau chiar a bolilor. Analiza lor pune în evidență preponderența unui tipar de natură vegetală, ce constituie un factor de coerență pentru diverse tipuri de reprezentare a creației, în aparență extrem de diferite. Reamintind ce semnificații profunde a avut în mentalitatea mitico-magică „umila” sămânță, care adăpostea misterul și forța creației universale, studiul arată în ce fel a influențat aceasta modalitatea omului de a înțelege lumea și de a se raporta la ea. Deși, la prima vedere, este vorba despre o micrometaforă neglijabilă prin dimensiuni, ignorată complet de vorbitorii de azi, mai ales după îndepărtarea omului de muncile agricole și de natură, în general, considerăm că aceasta merită un act de recuperare a semnificațiilor sale fundamentale. Numai în acest fel vom putea conștientiza statutul său de nucleu al unei scheme conceptuale intim legate de ciclul vegetal al grâului, deschis de semănat, dar care a fost închis nu de recoltat, ci de transformarea lui în pâine. O pâine care, la rândul său, conservă forța fertilizatoare a bobului de grâu, pe care o poate reda, prin mijloace magice, seminței puse în pământ în anul următor. De fapt, chiar dacă vorbitorii de azi i-au uitat semnificațiile adânci de odinioară, ea este una dintre metaforele nemuritoare, a cărei viață continuă prin utilizarea zilnică a expresiilor lingvistice care o încodează.
Cuvinte-cheie: creație, cosmogonie, naștere, sămânță, germinație, aluat, pâine, metaforă conceptuală, cognitivism, etnolingvistică.
