Politici lingvistice româneşti de odinioară (secolul al XIX-lea). Cazul ideilor promovate de către Ion Ghica. În studiul nostru, ne propunem să discutăm pe marginea politicilor lingvistice educaţionale, aşa cum erau acestea percepute în secolul al XIX-lea, când societatea românească şi, implicit, învăţământul românesc au cunoscut transformări majore, observabile mai ales în momentul în care se elaborau ori se reorganizau programele destinate şcolilor, care aveau o structură nu întru totul diferită de cea de astăzi. Parcurgerea atentă a acestor documente şcolare ne ajută să înţelegem mult mai bine modul în care a evoluat politica lingvistică în România, de care românii aveau o reală nevoie, în contextul în care legăturile cu Apusul Europei erau tot mai strânse. Se poate întrevedea astfel începutul de drum în învăţarea sistematică a limbilor materne şi a celor străine. În demersul nostru ilustrativ, ne vom baza pe un corpus de texte limitat, dar dens, selectat din scrierile lui Ion Ghica, una dintre personalităţile noastre care s-au implicat activ în progresul cultural al românilor.

Cuvinte-cheie: politici lingvistice, educaţie, limba română, limbi străine, limbi clasice, programe.