Rezumat: Încercare de definire a manierei prin intermediul dialogurilor spontane italiene. Din perspectivă tradiţională, maniera a fost considerată un element semantic care exprimă modalitatea prin care o acțiune este îndeplinită. În studii anterioare, a fost tratată ca o categorie, în principiu, cu o funcție descriptivă, codată de un inventar de unități lexicale și morfosintactice (precum rădăcini verbale sau sintagme adverbiale). În acest articol, ne propunem să definim această noțiune din punct de vedere funcțional, bazându-ne pe un corpus. Prezentăm o schemă de notare a construcțiilor modale și arătăm cum am aplicat-o la 40 de dialoguri italiene spontane din corpusul VOLIP. Analiza construcțiilor de manieră, aşa cum rezultă din studierea informaţiilor, arată că, departe de a fi o noțiune descriptiv-statică, maniera poate fi privită ca o categorie interactivă, gradabilă, construită de către vorbitori.

Cuvinte-cheie: manieră, analiză de corpus, dialoguri orale, construire simultană a sensului