Rezumat: Observații privind complementizatorii din istroromână. Articolul de față își propune să descrie anumite aspecte privitoare la sistemul complementizatorilor din istroromână (numită în continuare IR), o varietate romanică orientală pe cale de dispariție. Complementizatorii prototipici din istroromână sunt ke ‘că’, neca ‘să’, și – mai rar – se ‘să’. Principalele caracteristici ale acestora privesc gradul ridicat de eterogenitate, precum și prezența în configurații sintactice dintre cele mai variate, care fie le apropie de uzul din dacoromână („sora” cea mai apropiată), fie le izolează în contextul romanic mai larg. Analiza noastră se bazează pe un corpus alcătuit din: Texte istroromâne de Traian Cantemir (date culese între 1932-1933), Studii istroromâne. Texte I de Sextil Pușcariu (1906-1926), Dialectul istroromân de R. Sârbu și V. Frățilă (date culese între 1982-1996). Printre situațiile asupra cărora ne vom apleca în mod deosebit, menționăm apariția complementizatorului ke ‘că’, în contexte în care dacoromâna sau alte limbi romanice nu l-ar folosi sau l-ar întrebuinţa diferit.

Cuvinte-cheie: sintaxa istroromânei, dialectologie romanică (orientală), complementizatori în IR, topică