Rezumat: Adjuncții propoziționali din limbile romanice – o analiză de corpus din perspectivă comparativă. Continuând tradiția analizelor comparative dedicate limbilor romanice, lucrarea de față își propune să prezinte o serie de dovezi în favoarea ipotezei potrivit căreia configurația sintactică (ordinea constituenților) a structurilor sintactice complexe cu adjuncți din limbile romanice este rezultatul mai multor forțe concurente. Analiza are la bază un corpus original de texte aparținând discursului mediatic contemporan, colectat din trei varietăți romanice (limba română, limba italiană și limba franceză) și se concentrează, pe de o parte, asupra descrierii poziției adjuncților temporali, cauzali și concesivi (de la începutul, sfârșitul sau chiar din mijlocul structurii sintactice complexe), iar, pe de altă parte, asupra comparării rezultatelor obținute în cazul celor trei limbi investigate. Scopul unui astfel de demers este de a demonstra că topica acestor structuri este motivată, atât în limba română, cât și în celelalte două limbi-surori, de trei tipuri de factori: pragmatico-discursivi, semantici și morfosintactici.

Cuvinte-cheie: adjuncți propoziționali, analiză morfosintactică, configurație sintactică, limbi romanice