AMBIENTUM BIOETHICA BIOLOGIA CHEMIA DIGITALIA DRAMATICA EDUCATIO ARTIS GYMNAST. ENGINEERING EPHEMERIDES EUROPAEA GEOGRAPHIA GEOLOGIA HISTORIA HISTORIA ARTIUM INFORMATICA IURISPRUDENTIA MATHEMATICA MUSICA NEGOTIA OECONOMICA PHILOLOGIA PHILOSOPHIA PHYSICA POLITICA PSYCHOLOGIA-PAEDAGOGIA SOCIOLOGIA THEOLOGIA CATHOLICA THEOLOGIA CATHOLICA LATIN THEOLOGIA GR.-CATH. VARAD THEOLOGIA ORTHODOXA THEOLOGIA REF. TRANSYLVAN
Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI
În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.
Autori: ÁRON TÖRÖK-GYURKÓ.
DOI: 10.24193/subbmusica.2019.2.14
Published Online: 2019-12-10
Published Print: 2019-12-20
pp. 261-285
VIEW PDF: FULL PDF
Lucrarea de faţă realizează un asemenea proces, care nu are un incipit expoziţional clar, nici conturul liniarităţii conflictului principal şi nici deznodământul nu are un caracter clar conclusiv – deci în acest sens reflexele principiilor dramaturgice tradiţionale rămân pe plan secundar. Precum când vorbim despre fisuri, crăpături: le vedem, percepem formele lor, chiar le putem studia însă nu cunoaştem desigur factorul, al cărui efect produs pe structura materialului respectiv a generat procesul de crăpare, fisurare şi nu ştim nici faptul că fractura finală se va întâmpla sau nu, desfăşurarea acţiunii ori o percepem integral, ori e atât de lentă încât nu o putem sesiza, ceea ce produce o tensiune „nemişcată”. Astfel imaginea care se plasează în faţa noastră ne propune vizionare, meditare, urmarea şi studierea formelor mici – putem privi detaliile mărunte de aproape (zoom in) sau unitatea în ansamblu de departe (zoom out) – dar de asemenea ne poate şi include în desfăşurarea ei – pe care la fel o putem sesiza intens din aproape sau o percepem de departe – însă se poate realiza chiar şi alternarea succesivă ale acestora. Deci în sensul muzical vorbim despre o evoluţie continuă organică şi „stagnări” intercalate. Materialul muzical neîncetat se desparte, se formează, „se crapă”, se fragmenteză, treptat se creează noi structuri mici, unele fire se duc înainte împreună în paralel, altele alternativ, câteodată se unesc şi iau o direcţie nouă, elemente care revin incontinuu şi alte care se opresc repede după pornire. Toate aceste susţin diverse tensiuni, prin care se rezultă acumulări, disoluţii, diferite contraste, uneori tensiunea materialului respectiv se transformă. Dintre toate organizările microstructurale produse astfel, unele se transpun şi pe planul macrostructural. Discursul musical dezvoltă diferite materiale muzicale, de la gesturi sonore scurte și semnale până la texturi timbrale de suprafețe ample. Unele dintre aceste texturi utilizează tehnici aleatorice controlate în diferite tempi și densități. De fapt pe tot parcursul dramaturgiei lucrării, tempoul, densitatea, fluctuația dinamică a evenimentelor succesive, oscilează într-un spectru larg, fapt ce influențează în continuu mecanismul percepției timpului. Tot în acest sens, uneori apar dualități contrastante cauzate de pulsația inegală a instrumentelor și pulsația stabilă a metronomului. Ansamblul cameral se formează din: flaut, oboi, clarinet în sib (clarinet-bas în sib), vioară, 1 grup de percuţii şi pian.
Cuvinte Cheie: contemporan, muzică, ansamblu, fisuri, compoziție, textură, gest, aluzie, tehnici
