Rezumat articol ediţie STUDIA UNIVERSITATIS BABEŞ-BOLYAI

În partea de jos este prezentat rezumatul articolului selectat. Pentru revenire la cuprinsul ediţiei din care face parte acest articol, se accesează linkul din titlu. Pentru vizualizarea tuturor articolelor din arhivă la care este autor/coautor unul din autorii de mai jos, se accesează linkul din numele autorului.

Mulţi au tendinţa de a privi muzicalitatea tonală ca fiind un dar al naturii. Desigur nu putem nega influenţa acesteia, totuşi în interpretarea oricărui violinist începător, chiar şi a celor mai talentaţi, muzicalitatea tonală nu apare de la bun inceput, ci se perfecţioneazăpe parcursul unui proces îndelungat de dezvoltare a cunoştinţelor interpretative. În timpul interpretării unei lucrări orice muzician, indiferent că vorbim despre pianişti, violonişti sau cântăreţi, utilizează un sunet plin şi profund, astfel conferindu-i lucrării o expresivitate mult mai profundă exprimată printr-un veşmânt policrom de stări, nuanţe şi trăiri emoţionale. Pentru redarea caracterului lucrării, în interpretare nu e suficient să posezi doar sursa dinamică şi timbrală, ceea ce desigur are un rol important, dar totuşi e necesar să găseşti un sunet de calitate care ar coincide cu stilul, caracterul şi conţinutul lucrării.

Cuvinte cheie: vioară, interpretare, muzică, a preda, violinist.