Intenţia noastră este aceea de a-l plasa pe Maurice Ravel într-o estetică poetizată rafinată. Dorinţa noastră este de a aduce o perspectivă filosofică şi muzicologică originală asupra Kaddisch-ului, deoarece, această compoziţie ne determină, aproape involuntar, să reflectăm la ceea ce este «dincolo-de» Fiinţă. Observăm că există o continuitate stilistică ebraică deosebită la acea vreme și, în acest sens, ne amintim de Joseph Achron, cu distinsa Hebrew Melody, op. 33. Mai mult decât atât, Yehudi Menuhin s-a dedicat să interpreteze la vioară atât compoziția lui Achron, cât și această compoziție specială de Maurice Ravel. Maurice Ravel a compus o parte pentru ceremonia liturgică intitulată Kaddish. Criticii susțin că nu a introdus acest cântec ca o noutate, deoarece compoziția exista deja în tradiția ebraică. Dar în spatele acestui adevăr, încercăm să-l apărăm pe Ravel, observând care sunt noutățile estetic-compoziționale introduse în această melodie frumoasă. Fiind un cântec mistic al unui om care {plânge} moartea, dar, în același timp, plânge moartea şi iubirea infinită la un loc, Kaddisch-ul dă naștere diferitelor interpretări şi poziţionări ontice, fie că este vorba de un text liturgic sau de o partitură. Evoluând cu observațiile de-a lungul acestui articol, în ultima parte s-a realizat şi o comparație între Maurice Ravel și perspectiva lui Leonard Bernstein asupra Kaddish-ului.

Cuvinte cheie: “Kaddisch (Kaddish)”; Maurice Ravel; Leonard Bernstein; Alexander Veprik; Yehudi Menuhin; estetica viorii; tristeţe metafizică; sacralitate; plânset; durere; ebraicul ʻalasʼ, ʻalémʼ (portugheză).