Ca tipologii sintactice monodia și heterofonia sunt detectabile în muzica modernă și contemporană în stări și manifestări ale unor impulsuri primordiale de comunicare prin sunete întâlnite în folclorul străvechi al tuturor popoarelor. Filtrarea lor prin sita cerebralității contemporane nu le poate eluda forța de pătrundere în sfera afectului și a reprezentărilor arhetipale. Lucrarea propune o sondare și o scoatere la lumină a unor principii și modalități de organizare discursivă arhetipale în Hetero(sym)phony de Cornel Țăranu.

Cuvinte cheie: arhetip muzical, Cornel Țăranu, Hetero(sym)phony, heterofonie, organizare sonoră, muzică contemporană